Şuier de barbu stefanescu delavrancea rezumat nu prea lung
Răspunsuri la întrebare
Şuer
de Barbu Stefănescu Delavrancea
-rezumat-
Nuvela ,, Şuer” de Barbu Ştefănescu Delavrancea îşi lasă frumusetea cuvântului vechi şi nou cititorului, oferind poveste amară într-un timp al dragostei şi-al durerii.
La răscruce de drumuri, unde călătorul cu-al lui glas minune-i, se află coliba unui haiduc aprig, colibă pe jumătate-n pământ unde-şi duce veacul a sa familie.
Frigul nopţii, dă mâinilor Kirei ocupaţie, torcând, iar Niculinei alint de mamă în aşteptarea voinicului lor: bărbat şi tată.
Ani frumosşi au petrecut împreună, cântând şi cutreierând, ai săi ochi, fiind când poruncă, când dezmierd, acum însă inima, mâinile şi ochii doar cântă, mângâie şi robotesc.
Noaptea-i năpădită de fulgere, bobul de ploaie devine fulg şi Kira presimţire trăieşte: inima e durere şi pântecul tresărire.
Crucea o ajută şi-n semn, şi-n cuvânt, dorindu-şi pruncul să fie băiat, iar soarta-i să fie tihnă.
În zori, inima, străpunsă în noapte, are răspuns. Haiducii îl întorc pe al ei bărbat şi tată pe-un pat de stejar. Inima, ochii şi cuvântul Kirei ard.
Voinicul, voinicilor e lăsat pământului, la loc de veci, având cruce din iatagane ca semn de viteaz şi creştin, fiecare, spunând în tăcere rugăciuni.
Copilul, vestit în vreme de fulger, omăt şi durere, devine un nou Şuer vrednic, vestit care-şi duce a sa cruce, tot în haiducie, neuitând.