Question

Sunt clasa a 11a , si am nevoie de putin ajutor . comenteaza in 6-8 randuri semnificatia versurilor : Desi trepte osebite le-au iesit din urma sorti/deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii

Answer 1

Sper din suflet sa fie corect ceea ce scriu acum...

Datorita faptului ca M. Eminescu are o complexitate anume prin care descrie anumite lucruri, acesta are talentul de a duce expresiile la modul superlativ. Acelasi lucru se intampla si cu structura data. 
Aici, Eminescu descrie luna, un motiv des intalnit in scrierile sale care este privita cu divinitate, este adorata de autor pentru maretia sa si pentru farmecul ce il acorda noptii. Omul are diferite situatii care le strabate in viata ''trepte osebite le-au iesit din urna sortii'' structura ce sugereaza faptul ca omul, fiind muritor, este supus unor diferite situatii impuse de ''urna sortii'' insa cu toate acestea, luna ramane aceeasi, isi pastreaza locul suveran si lumineaza cu ''raza sa'' intreg tinutul iar structura ''geniul mortii'' arata faptul ca moartea ia forma unei inzestrari spirituale pozitive, insotind luna in ceea ce presupune vegherea omului pana in momentul mortii.

Answer 2

"Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;


Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...

Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;"

Cele câteva versuri ilustrează condiția efemeră a omului pe pământ,

existența sa limitată,  într-un Univers  mereu același și indiferent,

 personificat  magistral prin astrul nopții, Luna.

Oamenii nu se nasc  egali și nu au șanse egale de a străbate drumul vieții,
 
doar gândurile lor rămân veșnic proiectate  în viitor, un viitor de o zi sau un

viitor de un veac, după treptele sociale osebite, care " le-au ieşit din urna

sorţii".

Ceea ce se întrevede constant, ceea ce caracterizează omul, la nivel de

specie gânditoare,  este conștiința sa, această construcție vastă, pe care

Universul a permis-o, această aură definitorie a fiecărei ființe umane, care-i

dăruiește, cu o rece generozitate, sentimentul tragic al vieții și convingerea
 
că totul se va sfârși, va încremeni fără speranță,  la umbra  "geniului morții" .