Question

Țara. Poporul după Alexandru Vlahută nărea, Marea și Prutul - iată hotarele care îngrădesc pămân rii Româneşti. Am trăit, pe vremuri, în granițe mai largi. S-au tit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noştri şi - Carpaţi şi peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de po- rebuit ănoapte şi de la răsărit. eamuri, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi ca să putem trăi - să ne mai strângem țara, și de la luşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în urma celor mai ene lupte ce-au văzut timpurile vechi, am păstrat în sângele u vitejia acelor două popoare mari din care ne tragem, şi nu o în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am arătat urmaşii vrednici şi ai ților biruitori, care au vânzolit lumea și-au abătut codrii, ca să tă în cetatea lui Decebal, şi ai uriașilor învinși, care - nemaipu- u-se apăra – și-au dat o moarte așa de măreață și de tragică în ile Sarmizegetusei. De-atunci au trecut două mii de ani. Multe aie am avut și multe nenorociri ne-au călcat în vremea asta. cumplite au trecut peste noi, la toate am ținut piept, și nu dat, ş-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar -am rupt. Şi-am rămas stăpâni pe moşioara noastră. ihnească-se în pace gloriosul Ștefan, că n-au fost spuse în cuvintele mândre și înțelepte pe care ni le-a lăsat cu limbă parte: „Dacă duşmanul vostru ar cere legăminte ruşinoase oi, atunci mai bine muriți prin sabia lui decât să fiți privitori ai ocirii ţării voastre". L streaşina munţilor ce înalță marginea ţării de la Severin a Dorohoi, râuri frumoase, dătătoare de viață, şi nenumărate se despletesc, în cărări de argint, peste întinsele şesuri ale i şi printre dealurile blânde ale Moldovei. Câmpia lalomiței ne tăcută, netedă, uscată, în mijlocul atâtor ape ce împodo- imântul României. Doarme sub şuierul vânturilor deşertul mărginit al Bărăganului. De mii de ani visează râuri limpezi sclipitoare: în zilele senine de vară visul i se arată în undele i-ngână peste lanuri şi bălării acele ape vrăjite, amăgitoare, elor. lui Mircea ş-a lui Ştefan, România de azi, nemaicrescând a trebuit să crească în sus, şi saltă zi cu zi - o saltă puterea i setea de lumină! tar în hotar, în lung şi în lat, o prind, ca-ntr-o rețea, şosele ietruite, şi linii ferate, înşirând pe firele lor oraşele. Astăzi, capitala noastră, care-a stat pitită prin munți atâtea vea- curi, sporeşte - sigură şi puternică - în mijlocul câmpiei dunărene, ridicând palat lângă palat, pe unde-şi păştea odinioară turmele legendarul Bucur. Două mari bulevarde taie-n cruciş orașul. Dâm- bovița se minunează de strălucirea și mândrețea în care se desfac malurile ei, ascunse până mai deunăzi sub pâlcuri de sălcii. De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, îmi întorc gândurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le-am vă- zut îmi revin acum, învăluite în farmecul depărtării, şi parcă mă do- jenesc, unele că n-am spus destul, altele că n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iarăşi pe care nu le-am văzut încă. Dar ceea ce se ridică mai aleasă şi mai mândră între podoabele țării, este poporul român. mai luminos şi mai sfânt în mijlocul amintirilor mele, podoaba cea în sufletu-i larg, nespus de duios, lămurit în focul atâtor suferinţe, trăiniciei şi stăruinței noastre pe acest pământ. În marea lui putere am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece şi înțelesul istoric al de muncă, de luptă şi de răbdare, în mintea lui trează și-n inima lui caldă am găsit sprijinul speranțelor noastre și dezlegarea înal- tei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor, îl văd cu pieptul dezvelit în bătălii, luptând ca să-și apere pământul, căzând și ridicându-se iar, murind în şes și renăscând în munţi, pururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce-au dat să-l răpună, şi mă-ntreb: ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă şi mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz şi mai întreg în fața atâtor dureri? Unde-ar fi ajuns el astăzi dac-ar fi fost lăsat în pace!... „O lacrimă îi tremură-n glas, şi graiul lui e un suspin", zice un is- toric francez vorbind de poporul român. În adevăr, suferinţele aces- tea au pus o blândeţe divină pe figura țăranului nostru. Inima lui e plină de milă pentru cei nenorociți, și limba lui e dulce şi plină de mângâieri. Într-o ţară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deştept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odini- oară, mândru că poți spune: „Sunt român!" ajutor dau coroana cine ma poate ajuta sa selectez cuvinte și expresii și apoi sa le explic urgent plizzz​

Answer 1

Răspuns:

puncte moca jwjwwjwkwkwkwkw