Tema 7
Economie şi societate,
secolul XIV -
mijlocul secolului XVI
Răspunsuri la întrebare
Perioada secolului 14 si secolului 16 in Europa, mai ales in Europa de Vest, poate fi pusa in perioada celei de-a treia etape a Evului Mediu si anume Evul Mediu tarziu
Evul Mediu Târziu a fost marcat de dificultăți și calamități incluzând războaiele, foametea și ciuma, diminuând populația Europei vestice; între 1347-1350, Moartea Neagră a ucis o treime din populația Europei. Controversele, ereziile și schisma bisericii catolice, conflictele civile, revoltele sociale au culminat în această perioadă. Dezvoltarea culturală și tehnologică au transformat societatea europeană, ce a dus la încheierea lentă a evului mediu și la începutul modernității.
Sfârșitul Evului Mediu este plasat prin 1500. Depinzând de context, evenimente că prima călătorie a lui Columb în America în 1492, cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453 sau reforma protestantă din 1517 au fost considerate ca fiind evenimente ce marchează încheierea evului mediu. Istoricii englezi plasează încheierea evului mediu în 1485 când s-a desfășurat Bătălia de la Bosworth Field. Pentru istoricii spanioli, domnia regilor Ferdinand al II-lea și Isabella I de Castilia și Reconquista a marcat sfârșitul epocii întunecate.
Pentru istoricii francezi, Revoluția Franceză a marcat sfârșitul feudalismului în 1790
Alți istorici plasează sfârșitul evului mediu în secolul al XVII-lea când s-au desfășurat Revoluția Burgheză și Războiul de 30 de ani ce a influențat cursul istoriei Europei. Chiar și așa, feudalismul nu s-a încheiat, iobăgia fiind abolită în unele state din Europa răsăriteană abia din secolele XVIII-XIX. În secolul al XIX-lea, întregul Evul Mediu a fost considerat ca fiind "epoca întunecată"
Mulți istorici susțin că ultima perioadă a Evului Mediu s-ar fi terminat odată cu descoperirea Americii de către Cristofor Columb în 1492. Alții preferă varianta că Evul Mediu Târziu s-a terminat odată cu apariția primelor armate care foloseau arme de foc (pistoale, tunuri și puști cu cremene) și începerea angajării în masă a mercenarilor
În secolul al XIV-lea, o mișcare culturală numită umanism a început să capete impuls în Italia. Printre numeroasele sale principii, umanismul a promovat ideea că omul este centrul propriului univers și oamenii ar trebui să îmbrățișeze realizările umane în educație, arte clasice, literatură și știință.
În 1450, invenția tiparului Gutenberg a permis o comunicare îmbunătățită în toată Europa și ideile să se răspândească mai repede.
Ca urmare a acestui avans în comunicare, au fost tipărite și distribuite maselor texte puțin cunoscute de la primii autori umaniști, precum cele de Francesco Petrarch și Giovanni Boccaccio, care au promovat reînnoirea culturii și valorilor tradiționale grecești și romane.
În plus, mulți cercetători cred că progresele în domeniul finanțelor și comerțului internațional au afectat cultura din Europa și au pregătit scena pentru Renaștere.
Umanismul i-a încurajat pe europeni să pună la îndoială rolul bisericii romano-catolice în timpul Renașterii.
Pe măsură ce mai mulți oameni au învățat cum să citească, să scrie și să interpreteze idei, au început să examineze îndeaproape și să critice religia așa cum o știau. De asemenea, tipografia a permis ca textele, inclusiv Biblia, să fie ușor reproduse și citite pe larg de oameni, ei înșiși, pentru prima dată.
În secolul al XVI-lea, Martin Luther, un călugăr german, a condus Reforma protestantă - o mișcare revoluționară care a provocat o despărțire în biserica catolică. Luther a pus la îndoială multe dintre practicile bisericii și dacă acestea s-au aliniat cu învățăturile Bibliei.
Ca urmare, a fost creată o nouă formă de creștinism, cunoscută sub numele de protestantism.