Text argumentativ in care sa arati ca un moment minunat al vietii este copilaria
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Se spune că unii dintre noi ne naştem bătrâni, în vreme ce alţii rămânem tineri toată viaţa.
A fi copil în inima ta înseamnă a păstra bucuria, ingenuitatea şi puritatea privirii cu care încerci să cuprinzi lumea, iar această cuprindere este specifică tuturor vârstelor. Pentru un copil, lumea este un loc magic, care se construieşte în jurul propriei persoane. Cum ar putea fi altfel, când cea mai mică suferinţă - sau moft - adună în jurul lui întreaga casă, când el e micul prinţ al unui regat care se construieşte după dorinţa şi personalitatea sa? Lumea pare o extensie a propriei persoane.
Nu e greu, prin urmare, să ajungi la concluzia că toate în jur îţi aparţin şi-ţi sunt asemănătoare ţie, dar mai ales să te bucuri de ele ca de nişte minuni.
Ajunşi adulţi însă, adesea uităm să ne copilărim. În sobrietatea noastră cotidiană, devenim reci şi distanţi, dar şi atât de neputincioşi în a ne bucura de minunile care ne inconjoară.
Copii, le vedeam, adulţi, trecem peste ele cu privirea. Dar când reuşim pentru o clipă
să ne bucurăm de graţia unei flori, de gingăşia picăturilor de ploaie sau de strălucirea
jucăuşă a razelor soarelui, reflectate într-o privire sau într-un surâs, redevenim copii,
căci descoperim din nou miracolul vieţii.
Aşadar, copilăria nu este numai o vârstă biologică, ci şi o stare de spirit. A fi copil nu înseamnă neapărat a fi infantil, ci înseamnă a privi lumea cu ochi plini de bucurie şi de curiozitate. În acest sens, afirmaţia lui Brâncuşi este corectă, căci a nu mai şti să priveşti lumea cu bucurie înseamnă a fi mort sufleteşte.