Text narativ(cat mai detaliat)despre iarna.
Multumesc mult!
Răspunsuri la întrebare
Dezmorțindu-mă în îngheț
Armate de fulgi de omăt se așternuseră în întreg orașul în doar câteva zile. Părea a fi una dintre cele mai crude ierni de care avusesem parte până atunci.
Și chiar aici eram eu, privind pe geam și sprijinindu-mă cu coatele de pervaz. Ochii-mi fugeau în toate direcțiile, urmărind oamenii ce purtau mănuși, căciuli, ghete și paltoane, încercând să-și găsească adăpost. Am crezut că mama mă chemase, însă cuvintele ei parcă trecuseră prin mine. Eram prea absorbit de spectacolul ce-mi era oferit. Și nu mi-a luat prea mult să mă gândesc, iar într-o fracțiune de secundă m-am ridicat de pe scaun și mă îmbrăcai cu cele mai groase haine ce le aveam, intenționând să mă las înghițit de tabloul ce până acum îl urmărisem de departe. Îmi luai cizmele, iar ca să fiu onest, în ce grabă eram, nici măcar nu sunt sigur dacă îmi legasem șireturile cum trebuie. Coborâi scările câte două deodată și mă găsi în fața blocului. Un fior mă trecuse când o adiere rece îmi atinsese nasul. Mi-am tras fularul pe gură și mă îndreptai spre o grămadă de zăpadă ce fusese dată la o parte pentru a curăța trotuarul. Și m-am aruncat și m-am lăsat înghițit. „Ah!” e tot ce am putut spune. Mi-am lăsat mâinile pe lângă corp și rămăsei înțepenit. Era plăcut. În sfârșit aveam un moment de liniște. Mi-am lăsat toate necazurile și dezamăgirile la o parte pentru un moment, de n-am mai simțit nici frigul. Mi-am închis ochii și m-am lăsat purtat de imaginație. Cât aș vrea să pot exprima în cuvinte ce-am trăit. Mă simt prea limitat când vine vorba să exprim ceea ce ține de al șaselea simț.
Poate am ațipit pentru o clipită, până când o mână mă zgâlțâi. O femeie mai în vârstă, așa, aproape de 70 de ani, își aplecase privirea asupra mea și mă clătină. Se panicase puțin, crezând că mi se întâmplase ceva grav. Într-adevăr, nu-mi puteam simți degetele picioarelor, nasul și de abia clipeam. Nu știu cât de grav o fi asta, dar dumneaei părea îngrijorată. Mă ajută să mă ridic și mă făcu să promit că o să mă întorc în casă și o să stau la căldură. La ce viscol era, nici nu-mi propusesem să străbat alte străzi.
Mă întorsei acasă, lăsându-mi trupul firav într-o cadă cu apă caldă, ca mai apoi să sorb din supa de pui preparată de prea-iubita mea mamă și să mă întorc la fereastra mea și să fac ce făcusem și până acum.