Text narativ de 150-200 de cuvinte în care sa relatezi o experienta personala.
Vei folosi o structura narativa,explicativa și dialogata.
Vei utiliza 5 pronume diferite și le vei sublinia în text.
DAU COROANA!!!!!VA ROG REPEDE DAU 10 LEI!
Răspunsuri la întrebare
15 iunie 2021, o zi în care am avut o experiență de neuitat. eu împreună cu clasa am făcut o mică excursie de 3 zile. prima data am mers la zoo unde a fost periculos deoarece o maimuță a scăpat din cușcă, diriginta a spus:
-vai, haideți repede să plecam de aici, voi duceți-vă în stânga, noi în dreapta, urgent!
prietena mea cea mai bună avea o bubă la talpa piciorului și nu a putut să țină pasul cu noi, asa ca maimuța a prins o de păr și în jur de 15 minute nu i-a dat drumul . a trebuit să chemam pe cineva specialist. așa că a venit un domn înalt cu barba sură și a spus :
-fetiță, trebuie să îi dai un biscuite sau ceva de mâncare din ghiozdanul tău ca să te lase în pace.
-dar toată mâncarea am mâncat o, cred ca dumneaei mai are mâncare.
-da, eu sunt diriginta lor și mai am o piersică.
-dați va rog mâncarea maimuței.
-desigur, va mulțumim frumos, dragule domn.
pronume :eu, voi, noi, tău, dumneaei, lor etc
Sper că te am ajutat!
Răspuns:
11 aprilie 2021
Dragă jurnalule,
Astăzi am realizat că, într-adevăr, sunt tare ghinionistă atunci cănd vine vorba de situații precum aceasta. Nici nu ți-ar fi trecut prin cap că mi se putea întâmpla chiar mie așa o chestie, în timpul unei plimbări prin Herăstrău! Nici eu nu m-aș fi gândit, să ți-o spun drept.
Sara, prietena mea, mă anunțase cu câteva zile în urmă că ar vrea să ieșim prin Herăstrău sâmbăta aceasta, iar eu am aprobat încântată, dat fiind ca nu mă mai întâlnisem de ceva vreme cu ea.
În parc, copacii sunt înfloriți, iarba este de un verde înduiășător, iar păpădiile abia ieșite din stratul fin de pămând, zâmbesc trecătorilor. Mă uit de colo colo, neștiind ce să admir mai întăi. Atât este de frumos locul acesta primăvara, dragul meu prieten! Superb de-a dreptul. Un stol de păsărele trece vâjâind pe de-asupra capului meu, umplăndu-mi inima de fericire.Și cum merg eu așa fascinată înspre cafeneaua din inima Herăstrăului, pentru a o aștepta pe Sara, aud doua cucoane strigănd căt le ține sufletul. Nu deslușesc clar ce strigă, așa că mă întorc speriata înspre ele, și observ că se uită înfricoșate la mine. Chiar așa, micul meu prieten, exact la mine se uitau, arătând cu degetul. O iau la fugă până ajung în fața lor, și le întreb confuză:
- Ce s-a întâmplat, de strigați așa?
Doamnele arată către umărul meu.
- Geanta, doamnă, geanta!
Mă uit în jos, la geantă, pe care ia-o de unde nu-i! Și abia acum îmi pică fisa. Mă uit apoi în jur, panicată. Ceilalti oameni se uita la mine confuzi. Am luat-o la goană către cafenea, să nu o las pe Sara cu ochii în soare, căci nu mai aveam telefon să o sun.
Ajunsă la locul stabilit, intru grăbită pe ușa barului. Sara se ridică de la masă și mă îmbrățișeasă.
- De ce nu răspunzi la telefon? Te-am sunat de cel puțin trei ori să văd pe unde ești, chicotește ea.
- Și rău ai făcut, zic eu, încă gâfâind de la atâta alergat. Telefonul nu mai e la mine, mi-a furat un afurisit geanta pe drum. Off, eram atât de atentă la frumusețea naturii, nici nu am observat cine, prostuța de mine.
Sara începe să râdă de felul meu aerian de a fi, dar mă încrunt ușor la ea iar chipul ei ia imediat o expresie serioasă. Și uite așa, dragul meu jurnal, am rămas și fără telefon și bani, cât și fara nici un chef.
Această zi, cu întâmplarea ei nu foarte plăcută, o voi păstra de acum înainte în paginile tale, ca să îmi amintești să nu mai fiu așa visătoare și cumplit de nepăsătoare. Am învățat să am mai multă grijă de lucrurile mele. Îți voi scrie și mâine, dragul meu amic tăcut!
Am jurnalul asta, l-am scris acum ceva vreme si profa mea de literatura a spus ca e ok, il poti folosi daca vrei. Am folosit pronumele demonstrativ, personal, reflexiv, relativ, si politete. Sper ca e ok. Coroana si puncte?