Question

Text suport: fragment din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Văzându-l cum vine drept la el, Ion avu o tresărire ușoară, dar își urmă calea, liniștit,
ca și când n-ar înțelege nimic, cu o privire nepăsătoare către Baciu.
— Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? urlă, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe
care liniștea lui Ion îl întărâta mai rău.
Flăcăul primi ocara ca o lovitură de cuțit. O scăpărare furioasă îi țâșni din ochii
negri, lucitori ca două mărgele vii. Răspunse cu o voce puțin tremurătoare, dar
batjocoritoare:
— Ce-s eu, sluga dumitale, să-mi poruncești?
— Am să-ți poruncesc, tâlharule, și dacă nu asculți de vorbă, am să te umplu de
sânge! răcni țăranul aprins de mânie până în măduva oaselor, aruncându-se la el.
Acum Ion se opri, încleștă pumnii și strigă înăbușit, parcă ar fi căutat să se
stăpânească:
— Să nu dai, bade Vasile, că... Să nu dai!... Să nu dai!... Câțiva bărbați și flăcăi se
zvârliră la Vasile, ostoindu-l. Ion stătea neclintit, ca un lemn, doar inima îi sfărâma coastele
ca un ciocan înfierbântat. Dintru-ntâi se gândise să-l lase în plata Domnului, că-i beat și e
tatăl Anuței... Dar când l-a suduit și s-a apropiat să-l lovească și-a pierdut cumpătul. Îi
clocotea tot sângele și parcă aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată
apoi sfârteca în bucățele, mai ales că la spatele lui văzuse pe George care privea disprețuitor
și mulțumit.
Baciu se zvârcolea în brațele oamenilor, răcnind neîncetat:
— Lăsați-măăă!... Lăsați-mă să-i scot blohotăile!... Trebuie să-i beau sângele,
altminteri plesnesc!... Lăsați-mă!...
Țăranii însă îl duseră, aproape pe sus, până la poartă, în vreme ce el nu mai contenea
și se smucea din răsputeri:
— Ce are hoțul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasă-mă, Nistore!... Tfff!...
Ion schimba fețe-fețe. Genunchii îi tremurau, iar în cerul gurii simțea o uscăciune
parcă i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorbă îl împungea drept în inimă, cu deosebire fiindcă
auzea tot satul. Mereu îi fulgera să se repeadă și cu un pumn zdravăn să-i înăbușe în gât
ocările.

(Ion, Liviu Rebreanu)

Cerințe:
1. Precizează doi termeni din câmpul semantic al satului.
2. Identifică un epitet, o comparație și o repetiție.
3. Menționează două tipuri de imagini artistice prezente în text.
4. Numește două moduri de expunere prezente în textul dat.
5. Pornind de la fragmentul dat, alcătuiește un scurt portret al personajului Ion (8
rânduri).
6. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă în fragmentul dat.

Answer 1

Răspuns:

2epitet:clocotea tot sângele,comparație:primi ocara ca o lovitura de cutit,