Question

Textul 1 Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează împreună. Nicio mişcare-n frunze, şi nicio adiere Nu tulbură în treacăt a nopței* dulci mistere. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, [...] Şi raza argintie din stele deslipită Căzând, săgeată lungă, prin umbra tăinuită, Se duce de aprinde văpăi tremurătoare In albele şiraguri de rouă lucitoare. Dar cine-acum, ca raza, în lumea nopței zboară? Ce umbră, cu sfială, prin arbori se strecoară Şi merge drept la malul pârăului din vale? Oprindu-se-ngrijită ades in a sa cale, Ea vine lângă apă, cu drag la ea priveşte [...]. Şi iarba de pe maluri se pleacă s-o privească, şi trestia se-ndoaie voind ca s-o oprească, Şi apa-n vălurele de aur se-ncreţeşte, Şi nuferii se mişcă, bâtlanul se trezeşte, Pădurea cântă imnuri, şi luna amoroasă Revarsă pe copilă o mantie-argintoasă. ​

Answer 1

Răspuns:

" visul cel de luna " - metafora

"flori albe" - epitet cromatic