Textul:Lebedele după Hans Chiristian Andersen
Planul simplu al textului
ca o povestire va rog am nevoie
Răspunsuri la întrebare
A fost odată un crai care avea unsprezece băieţi şi o fetiţă, Eliza. Copiii trăiau foarte bine, după cum se potrivea cu rangul lor de prinţi. Tatăl copiilor s-a însurat însă cu o crăiasă rea, care nu iubea copiii. În scurtă vreme a trimis-o pe Eliza la ţară, să o crească nişte ţărani. Pe prinţi i-a izgonit în lume şi i-a blestemat să zboare ca nişte păsări fără glas.
Prinţii s-au prefăcut în lebede. Lebedele au pornit în zbor peste parc şi peste pădure.
Păsările au ajuns la căsuţa în care trăia Eliza. Lebedele au zburat deasupra casei, dar Eliza dormea şi nu le-a văzut. S-au dus mai departe, într-o pădure de la marginea mării.
Eliza creştea frumoasă şi cuminte. Când a împlinit cincisprezece ani, au adus-o înapoi la palat. Mama vitregă a murit de ciudă când a văzut-o. A luat trei broaşte şi le-a spus uneia să o facă pe fată urâtă ca ea, alteia să o facă proastă ca ea, iar a treia să o facă rea ca ea. Le-a băgat apoi în apa din baie şi a chemat-o pe Eliza să facă baie. Fata a intrat în apă, dar nu a păţit nimic. Când a ieşit, în apă au rămas trei flori roşii de mac.
Crăiasa a înnegrit-o pe Eliza pe faţă cu coajă de nucă, a uns-o cu o alifie urât mirositoare şi i-a încâlcit părul, aşa că tatăl ei a spus că nu e fata lui şi a izgonit-o.
Eliza a pornit încotro vedea cu ochii şi a umblat ziua întreagă. Seara a ajuns la o pădure mare. Obosită, s-a culcat pe muşchiul moale. A adormit şi i-a visat pe fraţii ei, se jucau ca atunci cînd erau mici. Dimineaţă a pornit mai departe. A găsit un lac, s-a spălat şi şi-a împletit părul, apoi a mâncat mere din nişte meri sălbatici.
Fata a mers mai departe şi a întâlnit o babă de la care a aflat că a văzut unsprezece lebede, fiecare cu câte o coroană de aur pe cap. Eliza a mers până ajunse la malul mării. Acolo a găsit unsprezece pene albe de lebădă. Le-a luat, iar spre asfinţit a văzut lebedele venind în zbor dinspre larg.
De îndată ce soarele s-a scufundat în apă, lebedele s-au transformat în oameni. Deşi nu îi mai văzuse de mulţi ani şi crescuseră, se schimbaseră, Eliza a ştiut că erau fraţii ei. Au râs şi au plâns de bucurie că s-au regăsit. Au povestit cum s-a purtat mama lor vitregă cu ei.