Textul: Scrisoarea I de Mihai Eminescu
Tema: Scrie un eseu structurat in care sa prezinti viziunea batranului: dascal (omul de geniu) cu privire la nasterea si stingerea lumii: in redactarea eseului, vei respecta urmatoarele repere:
• portretul batrânului dascal (antiteza);
• imaginea poetica a haosului primordial;
• organizarea haosului si transformarea lui în cosmos;
• inchipuirea sfârsitului lumii.
Repere de autoevaluare a eseului structurat:
• reliefarea contrastului dintre aspectul exterior saracâcios al batrânului dascal si mintea sa geniala, prin care poate stapâni întreg universul;
• prezentarea haosului primodial ca expresie a capacitâtii imaginative a batrânului dascal; relevarea unor imagini poetice bazate pe tehnica antonimica (fiinta - nefiinta, nimic - tot) si pe definirea prin negatie;
• relevarea modului cum a luat nastere lumea, ca urmare a unui raport intre doua elemente (muma si Tatal); organizarea lumii prin dezagregarea perfectei omogenitâti a haosului primordial si constituirea elementelor alcâtuitoare (luna, soare, stihii); nasterea lumii prin atragerea in viata de un dor nemarginit (schopenhaueriana „,vointa de a trai);
• prezentarea sfarsitului lumii ca viziune a omului de geniu, ca-re-si inchipuie stingerea soarelui, inghetarea planetilor, rat-cirea lor haotica prin spatiu (prin tulburarea legilor mecanici ceresti), recaderea in noaptea nefiintei, revenirea la eterna pace initiala.
Va rog!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari poeți pe care i-a dat România. În poezia sa "Scrisoarea I", Eminescu imaginează o viziune a lumii care este creată și guvernată de un om de geniu, batrânul dascal. Acesta își folosește mintea genială pentru a înțelege și a explica nașterea și stingerea lumii.
Portretul batrânului dascal este realizat prin intermediul unei antiteze. În ciuda aspectului său exterior saracacios, acesta posedă o minte genială care îi permite să stăpânească întreg universul. Prin intermediul acestei antiteze, Eminescu subliniază faptul că adevărata bogăție și putere se află în interiorul unui om, nu în afara lui.
Haosul primordial este prezentat ca o expresie a capacității imaginative a batrânului dascal. În poezie, haosul este descris ca o stare de "ființă-nimic", o stare de "nimic-tot", o stare de "lumină-beznă". Prin aceste antonime, Eminescu descrie haosul ca fiind un amestec de opuse, o stare care poate fi definită doar prin negație.
În continuare, batrânul dascal explică modul în care a luat naștere lumea. Aceasta s-a născut ca urmare a unui raport între două elemente - muma și Tatal. În această viziune, lumea a fost organizată prin dezagregarea perfectei omogenități a haosului primordial și constituirea elementelor alcătuitoare, precum luna, soarele și stihii. Nasterea lumii a fost posibilă prin atragerea în viață a unui dor nemărginit, o voință de a trăi.
În final, Eminescu imaginează sfârșitul lumii, ca viziune a omului de geniu. Acesta își închipuie stingerea soarelui, înghețarea planetelor, răcirea lor haotică prin spațiu și recăderea lor în noaptea neființei. Această imagine a sfârșitului lumii este o înfățișare a întoarcerii la pacea inițială a haosului primordial, o stare în care totul revine la nimicnicie și la non-existență.
În concluzie, poezia "Scrisoarea I" a lui Mihai Eminescu prezintă o viziune a lumii care este creată și guvernată de un om de geniu, batrânul dascal. Aceasta este o imagine a lumii care poate fi explicată doar prin intermediul capacității imaginative și a puterii mintii umane. Prin intermediul unor imagini poetice bazate pe tehnica antonimică și pe definirea prin negație, Eminescu ne oferă o perspectivă unică asupra
Explicație: