toate cazurile cu tot cu definitie
Răspunsuri la întrebare
Dativul
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de complement indirect ce exprimă persoana sau lucrul către care se îndreaptă acțiunea unui verb. Cel mai bine se distinge prin întrebarea cui?, dar numai când exprimă o persoană.
Nominativul
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuia]. Forma de nominativ este de regulă considerată cea de bază a cuvintelor părți de vorbire nominale (substantiv, determinanți abstracți, adjectiv, pronume), forma la care sunt în dicționare în calitate de cuvinte-titlu, și cea care figurează pe locul întâi în paradigma lor de declinare].
Acuzativul
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical a cărui funcție fundamentală este cea de complement direct]. Termenul provine din cel latinesc accusativus casus „cazul a ceea ce este acuzat”, traducere greșită a termenului grecesc αἰτιατικὴ πτῶσις (aitiatikē ptôsis) „cazul a ceea ce este cauzat”.
Termenul „acuzativ” este folosit și în gramatici ale unor limbi în care, de regulă, cuvintele în funcția de complement direct nu au o formă specifică, distinctă de cea pe care o au în funcția de subiect, unele din aceste limbi fiind chiar practic lipsite de declinare, cum este engleza. Unii lingviști consideră că termenul este folosit pe bună dreptate numai în gramaticile limbilor în care situația este contrară.
Genitivul
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiect. În modul cel mai tipic, genitivul exprimă un raport de posesie, este cazul în care stă posesorul, dar limbile în care există variază foarte mult în privința a ceea ce poate exprima
Gradul de folosire a cazului genitiv poate fi privit în perspectivă diacronică (în devenirea sa istorică într-o anumită limbă) și în perspectivă sincronică (referitoare la starea actuală a limbii), comparând limbile între ele. În limbile indoeuropene vechi, care se caracterizau printr-un grad înalt de sintetism, genitivul a fost foarte activ, dar în urmașele lor se observă diferențe foarte mari în această privință, din cauza evoluției mai accentuate spre analitism a unora față de altele. Genitivul este foarte activ în majoritatea limbilor slave, dar este mai redus în limba germană, de exemplu, folosit în mod redus și în concurență cu un procedeu analitic în limba engleză
Vocativul
Substantivele la cazul vocativ nu au funcție sintactică. Aceste substantive exprimă o chemare, o strigare, o invocație cu scopul de a atrage atenția asupra unei comunicări și se separă de restul propoziției prin virgulă (inclusiv determinantul).
-subiect (cine? ce)? : ION este prietenul meu.
-nume predicativ: Ion este PRIETENUL meu.
Cazul Acuzativ- substantivul in Acuzativ este însoțit de cele mai multe ori de prepoziție. Un substantiv poate îndeplini în Acuzativ funcția de:
-nume predicativ (precedat de propoziție): Masa este DIN lemn.
-atribut (ce fel de? care?): Gradina CU flori e în fața casei.
-complement (pe cine? ce? despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? la cine? la ce? de cine? de ce? unde? de unde până unde? când? de când până cand? cum? in ce fel?): Îl aștepți PE Ion.
Aștept AUTOBUZUL.
Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de cuvântul determinat.
Cazul Dativ:
-complement (cui?): Dau BĂIATULUI o șansă
Cazul Genitiv:
-nume predicativ: Cartea este A LUI ION.
-atribut genitival (a, al, ai, ale, cui?): Mâinile LUI ION sunt delicate.
Cazul Vocativ
Nu are funcții sintactice și nici întrebări.
Un substantiv in Vocativ se cunoaște după intonație și punctuație (după el se pune virgula sau semnul exclamării): COPII, invatati!
Ți-am spus, ANDREI, că vin pe la tine!
Coroniță, plzzz?