Limba română, întrebare adresată de wolfp7717, 8 ani în urmă

Toate modurile verbului! Si ce exprima acestea! Va rog dau Coroana primului răspuns și 20P​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de maraaa801
1

Răspuns:

sper că te-am ajutat

:)))))))

Anexe:
Răspuns de sheldoncooper13
1

Buna ziua!

Modurile verbului

Modurile verbului reprezintă formele pe care le ia un verb pentru a se preciza cum consideră vorbitorul acțiunea

Modurile verbului sunt:

personale (predicative), când verbul își schimbă forma după persoană și număr și formează predicatul prepoziției.

nepersonale (nepredicative) nu-și schimbă forma după persoană și au alte funcții sintactice, nu aceea de predicat verbal.

A. Indicativul exprimă o acțiune reală sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfectul, viitor propriu-zis, viitor anterior.

Acțiunea exprimată de un verb la imperfect este situată în trecut, față de momentul vorbirii, însă acțiunea e neterminată: învățam, învățai, învăța, învățam, învățați, învățau.

Verbul la perfectul simplu exprimă o acțiune trecută și terminată de curând: vorbii, vorbiși, vorbi, vorbirăm, vorbirăți, vorbiră.

Verbul la perfectul compus exprimă o acțiune trecută și terminată. Semnul distinctiv al perfectului compus este verbul auxiliar “a avea”: am, ai, a, am, ați, au, care precede predicatul verbului de bază (am cântat, ai scris).

Verbul la mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute:

Ex: Eu învațăsem când ai venit tu. (acțiunea “învățasem” s-a îndeplinit înaintea acțiunii “ai venit”)

Verbul la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii (viitor propriu-zis).

Ex: Voi citi o carte interesantă. (viitor propriu-zis);

Voi fi citit o carte interesantă după ce voi cumpărat-o. (viitor anterior).

B. Conjunctivul exprimă o acțiune posibilă și realizabilă, în două forme temporale:

prezent: să învăț, să înveți, să învețe;

perfect: să fi învățat, să fi citi.

Acest mod se construiește cu ajutorul conjuncției să (marcă a modului conjunctiv).

C. Condiționalul-optativ prezintă o acțiune dorită, dar a cărei realizare depinde de o condiție:

prezent: aș scrie, ai scrie, ar scrie, etc.

perfect: aș fi scris, ai fi scris, ar fi scris. etc.

Condiționalul-optativ prezent se formează din infinitivul verbului de conjugat și verbul auxiliar “a avea” cu formele: aș, ai, ar, am, ați, ar.

D. Imperativul exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, o urare, având forme numai pentru persoana a II-a singular și plural:

formă afirmativă: singular (scrie tu!), plural (scrieți voi!)

formă negativă: singular (nu scrie tu!), plural (nu scrieți voi!)

Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul și supinul.

- Infinitivul denumește acțiunea în două forme temporale:

prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea.

perfect: a fi tăcut, a fi scris, a fi lucrat, a fi văzut.

Modul infinitiv are ca marcă prepoziția “a”, care dispare când infinitivul urmează după verbele “a putea”, “a ști”.

Ex: Nu poți da cât ți se cere. Multe mai știți vorbi.

Infinitivul are două forme:

formă scurtă: a citi, a scrie, a zice, a face.

formă lungă: citire, scriere, zicere, facere.

- Geruziul indică împrejurarea în care se petrece acțiunea verbului.

Se formează prin atașarea sufizelor modale “-ând” sau “-ind”, la rădăcina verbului.

Ex: A lucr/a - lucr/ând. A ven/i - ven/ind.

- Participiul indică rezultatul acțiunii, este o formă de bază pentru formarea timpurilor și modurilor compuse la diateza activă, reflexivă și pasivă.

Are valoare adjectivală, când se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz.

Ex: Cartea citită a fost interesantă.

Are valoare substantivală, când este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol proclitic.

Ex: Rănitul s-a vindecat.

Un rănit a fost dus la doctor.

Are valoare adverbială, când determină un verb.

Ex: Noi i-am dorbit deschis.

- Supinul indică scopul acțiunii, destinația și proveniența unui obiect. Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziție simpă sau compusă: de, după, la, pentru, de la.

scopul acțiunii: Ei au plecat pentru vânat.

destinația obiectului: Am adus unelte de pescuit.

proveniența: Fructele sunt de la cules.


wolfp7717: mersi!
sheldoncooper13: Cu placere !
Alte întrebări interesante