Question

Totul era alb, alb, alb... Albe troienele, albă gheata, albi urşii, albe vulpile, albi iepu- rii, albe păsările polare, care se hrănesc cu peşti şi nu pot zbura mai departe cu aripile lor scurte. Dar în acea insulă străină, unde a ajuns ursoaica polară cu pu- iul, pe zăpadă se citeau de astă dată urme necunoscute: vântul adu- cea un miros neliniştitor. Plutea o ameninţare ascunsă în văzduh. Puiul se strângea ghem lângă blana unde ştia că află întot- deauna căldură şi apărare. Îşi afunda botul şi ochii în părul alb. Clănţănea uşor din dinţi. Scâncea atât de slab, încât nu i s-ar fi auzit glasul la trei paşi. Ursoaica s-a înălţat în două picioare să cerceteze zarea. Nu o cerceta cu privirea, fiindcă ochii urşilor sunt mici şi în latura capului, deci nu pot cuprinde deplin depărtarea. Adulmeca vântul cu nările. Mirosul o slujea mai deplin decât văzul şi auzul... Cezar Petrescu 1 Scrie o propoziţie care ar prezenta sfârşitul textului propus. ​

Answer 1

Răspuns:

Afara vântul bate puternic, toate animalele vor sa se adăpostească. Dar ursoaica nu! Ea vrea sa rămână. Sa producă hrană pentru pui ei. Dar urșii iarna hibernesc...asa ca un somn adânc o apucă, departe de casă și puii săi.

Explicație:

Sfârșit, Coroana?