Franceza, întrebare adresată de Luisa2002, 9 ani în urmă

Traducerea textului :
J’ai vu arriver à la maison des apprentis ingénieurs, des ouvriers, des apprentis clochards, des Anglais, des Hollandais, des Canadiens, des Allemands, des Américains, des Suisses, des Belges, des Japonais, des Africains. Ils entraient, il y avait de la musique, ils se reconnaissaient entre eux. Ils savaient se définir et communiquer, même sans mots. J’ai vécu au Canada et aux Etats-Unis avec mes enfants. Au départ des rencontres intéressantes il y avait toujours la même chose: la musique, la même musique, que ce soit des arpèges d’une chanson de folk grattés sur une guitare ou un disque qui tourne au maximum de la tonalité...

Au cours d’un été nous campions au bord d’un lac canadien. Nous étions neuf en tout: six adolescents, Jean-Pierre, moi et Dorothée qui avait douze ans. J’avais sommeil. Pendant que je me préparais à me coucher, j’ai entendu une pétarade formidable. (...) Je suis sortie et j’ai vu un spectacle incroyable: trois puissantes motocyclettes et un cataclysme de bruit. La panique m’a prise. C’étaient trois jeunes hommes, dans les vingt-deux ans, habillés de cuir noir, avec de gros dessins colorés sur leurs blousons. Les machines étaient magnifiques, les garçons étaient effrayants, dangereux, les yeux froids dans des visages bardés de casques. (...) Les enfants, sentant le danger, s’étaient levés. Ils restaient immobiles. Jean-Pierre avait fait un pas vers eux.

« Hello, good evening. »

Pas de réponse. Ils sont venus près du feu. Tout le monde était debout. Cela a duré un moment. Puis les enfants ont commencé à s’asseoir. Les trois motocyclistes aussi. Grégoire a pris son banjo, Alain sa guitare. Ils se sont mis à gratter. Les trois motocyclistes ont souri. On a passé des oranges. Alors a suivi une des soirées les plus intéressantes que j’ai vécues ces dernières années. Ils ont raconté qu’ils étaient tous les trois électroniciens, qu’ils habitaient Detroit et que chaque vendredi soir ils partaient sur leurs engins le plus loin possible, à toute vitesse. (...) Ils étaient magnifiques. Je ne sais plus leurs noms. Je les aime beaucoup.

C’était la musique qui avait ouvert les portes. Leurs disques ce sont nos livres. Ils sont pleins d’histoire, de messages, de rêves, d’aventures.

Un jour mon fils a branché des écouteurs sur l’électrophone et il m’a fait écouter un disque. J’ai vécu un bien beau moment en compagnie de cette musique-là: une tempête, un espoir.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de anda95
0
Ei au spus că acestea au fost toate trei electronice specialişti, care au trăit în Detroit şi că fiecare vineri seara au mers pe vehiculele lor pe cât posibil, la orice viteză. (...) Ei au fost magnific. Nu-mi amintesc numele lor. Îmi plac foarte mult.
A fost muzica care s-au deschis uşile. Înregistrările lor sunt cărţile noastre. Sunt pline de istorie, de mesaje, de vise, de aventuri.
O zi fiul meu conectat căşti pe player-record şi a făcut-mi asculta un disc. Am trăit un moment bun în cadrul companiei de muzica asta: o furtuna, o speranţă.  Panica mi-a luat. Au fost trei tineri, în termen de douăzeci şi doi de ani, îmbrăcat în piele neagră, cu desene mari colorate pe jachete lor. Maşinile au fost minunate, baietii s-au speriat, periculoase, reci ochii se confruntă îmbrăcat în căşti de protecţie. (...) Copii, simţind pericolul, a crescut. Au rămas nemişcat. Jean-Pierre a pasit faţă de ei.
"Bună ziua, Bună seara."
Nici un răspuns. Au venit aproape de foc. Toată lumea a fost în picioare. Acest lucru a continuat pentru un timp. Apoi copiii au început să se aşeze. Trei motociclişti, de asemenea. Gregory a luat banjo său, Alain chitara lui. Ei au început de la zero. Trei motociclişti a zâmbit. Am avut portocale. Apoi a urmat unul dintre cele mai interesante care I-au confruntat în ultimii ani. Am văzut se întâmplă la Casa de ucenici, ingineri, muncitori, ucenici vagabonzi, engleză, olandeză, canadienii, germani, americani, Swiss, Belgian, japoneză, africani. Au intrat, a fost muzica, ele sunt recunoscute între ele. Au ştiut să definească şi să comunice, chiar şi fără cuvinte. Am trăit în Canada şi Statele Unite ale Americii cu copiii mei. La începutul de a întâlni oameni interesanti, există întotdeauna acelaşi: muzica, muzica, arpeggios de un cântec popular notezi pe o chitară sau un disc pe care se transformă în sus tonul, dacă...
În timpul verii, am campat pe un lac Canadian. Am fost nouă în toate: sase adolescenti, Jean-Pierre, eu şi Dorothy care avea doisprezece ani. Am fost adormit. În timp ce am fost obtinerea gata pentru pat, am auzit o mare de reaprindere. (...) M-am dus afară şi o privelişte uimitoare a văzut: trei motociclete puternice și un cataclism de zgomot.

Alte întrebări interesante