Traduceți acest text:
You can walk almost anywhere in Belfast worth walking to in twenty minutes. I went down the Ormeau Road, fighting a biting wind the whole way, then through the Short Strand on the Newtownards Road. Traffic was stalled at the foot of the road; soldiers were lazily checking IDs. There was rarely much trouble in this Protestant heartland and they knew it. As I dodged shoppers I tried to concentrate my mind on the fall of the Communist empire; on Gorbachev, Yeltsin, Lenin, big fat women and black-market vodka. An old man fell in beside me. He wore a battered ulster and clutched a brown paper bag containing a bottle of Concorde. The fool. 'Can you lend me 20p for cuppa tay?' he asked, his voice nicotine rough. 'If you can show me where you can get a cup for 20p, I'll join ye, mate, 'I replied, and quickly regretted it. I felt curiously nervous. I gave him a pound, but he wasn't that easy to shake off. He puffed along beside me. 'Did ye see the match last night?' he rasped. 'Them Brazilians are magic, aren't they?'
'Didn't see it, mate,' I said. I took advantage of a break in the traffic to nip away from him. When I looked back he gave me the fingers.
I returned left onto the Hollywood Road. The Dragon Palace was about half way up. It was farishly, freshly painted. Outside, workmen were completing a bargain basement improvement to the foorpath, changing cracked concrete slabs for gentrified cobbles, row upon row of sickly yellow, like a giant bar of Caramac. My old dad would have called it mutton dressed as mutton.
My stomach rumbled for the first time as I opened the door, which I thought was pretty good timing. A swarm of flies flittered about the glass like anxious relatives at an incubator.
A scowling waiter took my coat, his hands lingering enough on my body for me to realise that I was being searched. It was a bit of a surprise. It didn't happen much, except on the way out.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Puteți merge aproape oriunde în Belfas. Am coborât pe Ormeau Road, luptând cu un vânt mușcător pe tot parcursul, apoi prin Strada scurtă de pe Drumul Newtownards. Traficul a fost blocat la poalele drumului; soldații verificau leneși actele de identitate. Rareori erau multe necazuri în acest cordon protestant și știau asta. În timp ce am evitat cumpărătorii, am încercat să-mi concentrez mintea asupra căderii imperiului comunist; pe Gorbaciov, Elțîn, Lenin, femei mari și grasă și vodcă de pe piața neagră. Un bătrân a căzut lângă mine. Purta un ulster bătut și înfundă o pungă de hârtie maro care conținea o sticlă de Concorde. Prost. - Poți să-mi împrumuți 20p pentru cuppa? întrebă el, cu vocea lui grea de nicotină. „Dacă îmi puteți arăta unde puteți obține o ceașcă pentru 20p, mă voi alătura, pereche”, am răspuns și am regretat repede. M-am simțit curios nervos. I-am dat un kilogram, dar nu a fost atât de ușor să se agite. A pufnit lângă mine. - Ai văzut meciul aseară? râse el. - Braziliașii sunt magici, nu-i așa?
- Nu l-am văzut, amice, am spus. Am profitat de o pauză în trafic pentru a mă îndepărta de el. Când m-am uitat înapoi, mi-a dat degetele.
M-am întors la stânga pe Hollywood Road. Palatul Dragonului era cam la jumătatea drumului. A fost zugrăvit, proaspăt pictat. În afară, muncitorii completau o îmbunătățire a subsolului la chilipir, schimbând dale de beton crăpate pentru pietrișuri gentrifiate, rând pe rând de galben bolnav, ca o bară uriașă din Caramac. Bătrânul meu tată ar fi numit-o jertfă îmbrăcată ca nămol.
Stomacul mi-a răbufnit pentru prima dată când am deschis ușa, ceea ce am crezut că este un moment destul de bun. Un roi de muște flutura în jurul geamului ca niște rude anxioase de la un incubator.
Un chelner înfiorător mi-a luat haina, cu mâinile întinse suficient pe corp pentru ca eu să-mi dau seama că eram căutat. A fost o surpriză un pic. Nu s-a întâmplat mult, cu excepția ieșirii.
Explicație: