Franceza, întrebare adresată de Smileeb1309, 8 ani în urmă

Traduceți în franceză:
Era pe la sfârsitul lui septembrie si in parcul de la marginea oraşului
frunze de aur vechi şi de aramă se alergau pe alei. Bruma diminetii
aşternuse pe sub crengile golaşe un covor atotstăpânitor de foi uscate.
Toamna sprijinea, in fundal, cerul dungat al acelei după-amiezi cu arbori in
tonuri negre-maronii. Aerul lor solemn, monumental simbolizau parcă
veşnicia.
Parcul işi etala ultimele splendori. In contrast cu verdele unor arbuşti
care săgetau spre cer, se conturau panoramic pete galben-citron, rubinii si
de rugină într-o veritabilă metaforă picturală. încet, peste intreaga fire, işi
arunca lumina oblică spre asfintit soarele pârguit al toamnei.
Deodată ceturi vinete începuseră a păşi printre ramurile golaşe. în
sinea mea mă simteam intr-o lume ostilă. Parcul răsuna trist in singurătate
şi începea să se dizolve in negură. Toamna işi îngrămădea norii negri şi
mişcători deasupra intregii firi. începuse să plouă mărunt si des in lungul
aleii. Melancolic, cerul plumburiu cobora pe pământ.
Astăzi, toamna mi-a bătut in suflet cu degete de ploaie.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de matandreea7450Deaa
2

C'était à la fin du mois de septembre et dans le parc à la périphérie de la ville

des vieilles feuilles d'or et de bronze couraient dans les allées. Bruma le matin

il avait mis sous ses branches nues un tapis de draps secs.

L’automne a soutenu, en arrière-plan, le ciel rayé de l’après-midi avec des arbres en

tons brun noir. Leur air solennel et monumental symboliquement symbolisé

l'éternité.

Le parc a eu sa dernière splendeur. Contrairement au vert de certains arbustes

qui a poussé vers le ciel, le citron jaune, le rubis,

rouille dans une véritable métaphore picturale. Lentement, sur tout le fil, elle

jette la lumière oblique vers le coucher du soleil dans le soleil déclinant de l'automne.

Soudain, les aubergines avaient commencé à traverser les branches lâches. en

mon moi je me suis senti dans un monde hostile. Le parc semblait triste de solitude

et a commencé à se dissoudre dans l'obscurité. L’automne a empilé leurs nuages ​​noirs et

les déménageurs sur le tout. Il a commencé à pleuvoir petit et souvent le long

allée. Mélancolique, le ciel de plomb descend au sol.

Aujourd'hui, l'automne a battu mon cœur avec mes doigts.

Alte întrebări interesante