Question

Traduceti in română urgent!
Dau coroana!​

Answer 1

Dupa amiaza de iarna era senina dar foarte rece. Am descoperit ca dna. Fairfax tocmai scrisese o scrisoare care trebuia expediata, asa ca m-am oferit s-o duc la Hay, o plimbare de doua mile distanta de Thornfield. Mi-am pus boneta si pelerina si am pornit la o plimbare placuta de dupa amiaza.

La inceput am mers repede ca sa ma incalzesc, dar apoi am incetinit ritmul. Desi drumul mi s-a parut dificil si plimbarea singuratica, mi-a facut mare placere. Dupa un timp, drumul a inceput sa urce, asa ca m-am asezat pe un gard de piatra ca sa-mi trag sufletul. De pe locul unde sedeam puteam vedea Thornfield la poale. Am sezut acolo admirand privelistea pana soarele s-a lasat dupa copaci, apoi mi-am continuat calatoria.

Deodata, un zgomot de pe drum a intrerupt linistea, un zgomot atat de sinistru inca mi-a adus aminte de povestile pe care le auzeam in copilarie. Zgomotul era aproape, dar inca nu se vedea, asa ca m-am asezat la loc pe gard si am asteptat agitata sa apara. Dupa cateva secunde, un caine mare alb cu negru si cu un cap imens tasni de dupa un copac, urmat de un cal inalt cu un calaret in spate.  Cei trei au trecut de mine si eu, usurata sa descopar ca sursa nelinistii mele era de pe lumea aceasta, mi-am continuat drumul spre Hay.

N-am facut decat cativa pasi, cand atentia mi-a fost distrasa de o bufnitura puternica. M-am intors si am vazut calaretul si calul, dupa ce alunecasera pe o pojghita de gheata, zacand la pamant. Am alergat spre calaretul care incerca sa se elibereze de sub cal si l-am intrebat: "Sunteti ranit, domnule?" Era prea ocupat de efortul facut ca sa-mi raspunda. "Pot sa va ajut cu ceva?" am intrebat din nou.

"Da-te la o parte" mi-a raspuns intrucat se ridicase si incerca sa isi ridice si calul. In timpul acesta, cainele cel mare alerga inainte si inapoi, latrand si scheunand pana a fost potolit cu "Jos, Pilot!" de catre calaret.

Am vazut ca barbatul, desi nu era ranit prea tare, suferea de o leziune, deoarece pasi cu grija spre zid si se aseza. "Sunteti ranit si aveti nevoie de ajutor, domnule. Pot sa aduc pe cineva fie de Thornfield Hall, fie de la Hay" am spus.

"Multumesc, sunt bine. N-am niciun os rupt, doar o entorsa" mi-a raspuns. stand in picioare si incercand sa-si lase greutatea pe picior, ceea ce a dus la un geamat de durere. Inca nu se intunecase, si in lumina ce mai ramasese din zi l-am putut vedea cu claritate. Era de inaltime medie, si, cu toate ca era infasurat intr-o pelerina de calarie, parea bine facut. Avea un ten intunecat, si ochii maniosi cu sprancene groase ii dadeaun un aer aspru. Nu era tanar, si nici de varsta medie, am ghicit ca ar avea cam 35 de ani.

Statea acolo dar mi-a facut gestul sa plec. "Nici nu ma gandesc sa va parasesc, domnule, la ora asta tarzie pe drumul acesta pustiu, pana nu va vad in stare sa incalecati pe cal" i-am spus.

S-a uitat la mine prima oara, de-abia isi aruncase privirea pana atunci, si a zis "Cred ca ar trebui si dumneata sa fii acasa. Daca ai vreo casa prin imprejurimi. De unde vii?"

I-am raspuns: "De jos, si nu mi-e frica sa fiu afara cand e luna pe cer. Dau o fuga pana la Hay pentru dumneavoastra cu placere, daca doriti. Intr-adevar acolo ma duc sa pun o scrisoare la posta".

S-a holbat la mine si a zis: "Locuiesti acolo jos, adica in conacul acela cu parapeti?" aratand spre Thornfield.

I-am raspuns: "Da, domnule"

"A cui e casa?" m-a intrebat

"A dlui. Rochester" i-am raspuns.

"Il cunosti pe dl. Rochester?" ma intreba omul.

"Nu, nu l-am vazut niciodata" i-am raspuns.

S-a uitat la mine si la hainele mele si a comentat "Nu esti o servitoare de la conac, bine-nteles. Esti...."

Imbracamintea mea, ca de obicei, era simpla - o pelerina neagra si o boneta neagra. "Sunt guvernanta"

"A, guvernanta!" repeta el. "Sa ma ia naiba, daca n-am uitat! Guvernanta!"