Traduceți lecția va rog multttttt
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
PUTEREA CUVINTELOR
„În acea vară, aveam 17 ani și stângacia care o însoțește. O dansatoare drăguță m-a făcut să fantezez. Nu am îndrăznit să-i spun, dar am avut ideea să-i scriu și câteva cuvinte din caietul meu de școală au făcut o minune ... ”Astfel încep amintirile scriitorului Max Gallo.
Locuiam cu părinții mei lângă Place Masséna, în centrul orașului Nisa. În zilele însorite, stăteam cu doi sau trei prieteni pe plaje. Între jocuri de apă, concursuri de viteză și glume, căutam să ne facem spumă cu fetele drăguțe.
Într-o după-amiază, am văzut o tânără de o grație neobișnuită. Ne-am apropiat de ea. Eram un pic timid și incomod. Nu am îndrăznit să mă apropii de ea. Spre deosebire de cel mai vechi dintre noi. Vorbitor, fermecător și cochet, a intrat imediat într-un joc de seducție care nu l-a lăsat nemișcat pe acest frumos străin. Prin perseverență și încredere, aflăm că este dansatoare.
Zilele următoare, pline de speranță, mergem în același timp în același loc. Dansatorul nostru este acolo cu fidelitate. Nu dă semne de enervare. Tovarășul meu își continuă manevrele de abordare, în timp ce eu observ scena fără să îndrăznesc să intervin. Dar în capul meu, încerc să găsesc cuvinte. Cuvinte capabile să o atingă, să o înmoaie sau, cel puțin, să o facă să observe prezența mea. Rivalul meu, în modul său obișnuit, este pe punctul de a-și atinge scopurile. O să dea lovitura. Într-o seară, incapabil să-l mai suport, am scris un text într-un caiet de școală pe care l-am numit „Povestea unei întâlniri”>. Fac o descriere fidelă a sentimentelor care locuiesc în mine. Adaug câteva fantezii și disperare care vin direct din imaginația mea.
A doua zi, când o găsim pe plajă, îmi iau curajul în ambele mâini și i-am citit paginile pe care le scrisesem cu o zi înainte. Acolo erau cuvinte pe care nu le-aș fi putut spune niciodată când am privit-o în față. Și, spre surprinderea mea, minunea operează. Tânăra s-a recunoscut. Pare chiar măgulită de ceea ce mă inspiră persoana ei. Dintr-o dată exist ... Ea vorbește cu mine, este interesată de mine.
Aceste rânduri au fost primul meu raport literar, primul meu text în situație. Cu el mi-am dat seama că cuvintele aveau o putere care putea să o depășească cu mult pe cea a vorbirii. Din acea zi, în timp ce descopeream dragostea, am înțeles că voi fi scriitor.
Interviu de ....
„În acea vară, aveam 17 ani și stângacia care o însoțește. O dansatoare drăguță m-a făcut să fantezez. Nu am îndrăznit să-i spun, dar am avut ideea să-i scriu și câteva cuvinte din caietul meu de școală au făcut o minune ... ”Astfel încep amintirile scriitorului Max Gallo.
Locuiam cu părinții mei lângă Place Masséna, în centrul orașului Nisa. În zilele însorite, stăteam cu doi sau trei prieteni pe plaje. Între jocuri de apă, concursuri de viteză și glume, căutam să ne facem spumă cu fetele drăguțe.
Într-o după-amiază, am văzut o tânără de o grație neobișnuită. Ne-am apropiat de ea. Eram timid. Nu am îndrăznit să mă apropii de ea. Spre deosebire de cel mai mare dintre noi, care era vorbăreț si cochet. A intrat imediat într-un joc de seducție care nu l-a lăsat nemișcat pe acest frumos străin. Prin perseverență și încredere, aflăm că este dansatoare.
Zilele următoare, pline de speranță, mergem în același timp în același loc. Dansatorul nostru este acolo cu fidelitate. Nu dă semne de enervare. Prietenul meu își continuă manevrele de abordare, în timp ce eu observ scena fără să îndrăznesc să intervin. Dar în capul meu, încerc să găsesc cuvinte. Cuvinte capabile să o atingă, să o înmoaie sau, cel puțin, să o facă să observe prezența mea. Rivalul meu, în modul său obișnuit, este pe punctul de a-și atinge scopurile. O să dea lovitura. Într-o seară, incapabil să-l mai suport, am scris un text într-un caiet de școală pe care l-am numit „Povestea unei întâlniri". Fac o descriere fidelă a sentimentelor care locuiesc în mine. Adaug câteva fantezii și disperare care vin direct din imaginația mea.
A doua zi, când o găsim pe plajă, îmi iau curajul în amândouă mâinile și i-am citit paginile pe care le scrisesem cu o zi înainte. Acolo erau cuvinte pe care nu le-aș fi putut spune niciodată când am privit-o în față. Și spre surprinderea mea, minunea operează. Tânăra s-a recunoscut. Pare chiar măgulită de ceea ce mă inspiră persoana ei. Ea vorbește cu mine, este interesată de mine.
Aceste rânduri au fost primul meu raport literar, primul meu text în situație. Cu el mi-am dat seama că cuvintele aveau o putere care putea să o depășească cu mult pe cea a vorbirii. Din acea zi, în timp ce descopeream dragostea, am înțeles că voi fi scriitor.