Traduceți textul in limba romana:
LE POUVOIR DES MOTS
«Cet été-là, j'avais 17 ans et la gaucherie qui va avec. Une jolie danseuse A
me faisait fantasmer. Je n'osais pas le lui dire, mais j'ai eu l'idée de lui
écrire et mes quelques mots sur mon cahier d'écolier ont fait un
miracle...» Ainsi commencent les souvenirs de l'écrivain Max Gallo.
J'habitais avec mes parents près de la place Masséna, en plein centre de
Nice. Les beaux jours venus, nous traînions avec deux ou trois copains sur
les plages. Entre jeux d'eau, concours de vitesse et blagues, nous
cherchions à nous faire mousser auprès des jolies filles.
Un après-midi, nous avons repéré une jeune femme d'une grâce peu
commune. Nous nous sommes approchés d'elle. J'étais un peu timide et
gauche. Je n'ai pas osé l'aborder. Au contraire du plus âgé d'entre nous.
Bavard, charmeur et dragueur, il entra immédiatement dans un jeu de
séduction qui ne laissa pas insensible cette belle inconnue. À force de
persévérance et de confidence, nous apprenons qu'elle est danseuse.
Les jours suivants, pleins d'espoir, nous nous rendons à la même heure
au même endroit. Notre danseuse s'y trouve fidèlement. Elle ne manifeste
aucun signe d'agacement. Mon camarade continue ses maneuvres
d'approche, tandis que j'observe la scène sans oser intervenir. Mais dans
ma tête, j'essaie de trouver des mots. Des mots capables de la toucher, de
l'attendrir ou, au moins, de lui faire remarquer ma présence. Mon rival,
avec sa façon habituelle, est à deux doigts de parvenir à ses fins. Il va
toucher au but. Un soir, n'y tenant plus, je rédige sur un cahier d'écolier, un
texte que j'intitule «Récit d'une rencontre). J'y fais une description fidèle
des sentiments qui m'habitent. J'y ajoute quelques fantasmes et désespoirs
venus tout droit de mon imagination.
Le lendemain, lorsque nous la retrouvons sur la plage, je prends mon
courage à deux mains et je lui lis les pages que j'avais écrites la veille. Il y
avait là des mots que je n'aurais jamais pu prononcer en la regardant en
face. Et, à ma grande surprise, le prodige opère. La jeune femme s'est
reconnue. Elle semble même flattée de ce que sa personne m'inspire. Tout
à coup j'existe... Elle me parle, elle s'intéresse à moi.
Ces lignes étaient mon premier reportage littéraire, mon premier texte
en situation. Avec lui j'ai réalisé que les mots avaient une puissance qui
pouvait largement dépasser celle de la parole. De ce jour, tout en
découvrant l'amour, j'ai compris que je serais écrivain.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
„În acea vară, aveam 17 ani și stângacia care o însoțește. O frumoasă dansatoare A m-a făcut să fantez. Nu am îndrăznit să-i spun, dar am avut ideea despre el scrie și câteva cuvinte ale mele pe caietul școlii au făcut o minune ... ”Astfel încep amintirile scriitorului Max Gallo. Locuiam cu părinții mei lângă Place Masséna, în centrul orașului Grozav. Când a venit vremea frumoasă, am stat cu doi sau trei prieteni Plajele. Între jocuri pe apă, concursuri de viteză și glume, noi încercau să ne facă să ne spumăm cu fetele drăguțe. Într-o după-amiază, am văzut o tânără cu puțină grație uzual. Ne-am apropiat de ea. Eram un pic timid și stânga. Nu am îndrăznit să mă apropii de ea. Spre deosebire de cel mai vechi dintre noi. Vorbitor, cochet și cochet, a intrat imediat într-un joc de seducție care nu l-a lăsat pe acest frumos străin insensibil. Prin perseverență și încredere, aflăm că este dansatoare. Zilele următoare, plini de speranță, ne predăm în același timp în aceeași locație. Dansatorul nostru este acolo cu fidelitate. Ea nu se manifestă nici un semn de enervare. Tovarășul meu își continuă manevrele se apropie, în timp ce observ scena fără să îndrăznesc să intervin. Dar în capul meu, încerc să găsesc cuvinte. Cuvinte capabile să o atingă, de înmoaie-l sau, cel puțin, fă-l să observe prezența mea. Rivalul meu, în felul său obișnuit, este pe punctul de a-și atinge scopurile. el merge atinge scopul. Într-o seară, incapabil să mai suport, am scris într-un caiet de școală, un text pe care îl numesc „Povestea unei întâlniri). Fac o descriere fidelă sentimente care locuiesc în mine. Adaug câteva fantezii și disperare a venit direct din imaginația mea. A doua zi, când o găsim pe plajă, o iau pe a mea curaj cu ambele mâini și i-am citit paginile pe care le scrisesem cu o zi înainte. Există am avut acolo cuvinte pe care nu aș fi putut să le spun niciodată uitându-mă la ea față. Și, spre surprinderea mea, minunea operează. Tânăra recunoscut. Pare chiar flatată de ceea ce mă inspiră persoana ei. Toate dintr-o dată exist ... Îmi vorbește, mă interesează. Aceste rânduri au fost primul meu raport literar, primul meu text situatie. Cu el mi-am dat seama că cuvintele aveau o putere care ar putea să o depășească cu mult pe cea a vorbirii. Din această zi, în timp ce descoperind iubirea, am înțeles că aș fi scriitor.