Question

Transcrie din text:
a:doua substantive comune în cazul acuzativ
b:un substantiv feminin în cazul genitiv
c:doua substantive neutre in cazul nominativ
d:doua substantive proprii în cazul genitiv
e:doua pronume personale
f:un pronume reflexiv​

Answer 1

Salut!

Cerință:

Transcrieți din textul "Orașul de silabe", de Ana Blandiana:

" De la orele de geografie, din romanele adolescenţei, din memorialele de călătorie, din cântece, din filme, au ajuns la mine mai întâi denumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra, Veneţia, Samarkand. Fiecăreia îi corespundea dacă nu o imagine, cel puţin un sentiment, dacă nu un sentiment, cel puţin o presimţire. Cel mai adesea, însă, pe pilonii subţiri ai câtorva litere se înălţa o întreagă construcţie cu străzi şi biserici, ţărmuri de mare, pieţe, fântâni.[...]  Sămânţa reală de la care pornisem se estompa transfigurându-se şi oraşul îmi aparţinea în întregime, nedependent de realitate, înlocuind-o cu naturaleţe, până la a uita că există. Asta era demult, pe vremea când urmăream cu degetul pe hartă speranţele lui Columb şi dramele lui Magellan, cruzimile lui.”

a). două substantive comune în cazul acuzativ;

• orele - substantiv comun/ caz acuzativ, funcția sintactică de circumstanțial de loc (de unde?);

• de geografie - substantiv comun/ caz acuzativ, funcția sintactică de atribut substantival prepozițional (care ore?);

b). un substantiv feminin în cazul genitiv:

• adolescenţei - substantiv comun, genul feminin (o adolescență - două adolescențe), cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (ale cui romane?);

c). două substantive neutre în cazul nominativ:

• un sentiment - substantiv comun, genul neutru (un sentiment - două sentimente), cazul nominativ, funcția sintactică de subiect (ce îi corespundea?);

• orașul - substantiv comun, genul neutru (un oraș - două orașe), cazul nominativ, funcția sintactică de subiect (ce îmi aparținea?);

d). două substantive proprii în cazul genitiv:

• lui Columb - substantiv propriu, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (ale cui speranțe?);

• lui Magellan - substantiv propriu, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (ale cui drame?);

e). două pronume personale:

• mine - pronume  personal forma accentuată, pers. I, nr. singular;

• îi - pronume personal forma neaccentuată, pers.a III-a, nr.plural;

f). un pronume reflexiv:

se (înălța) - se - pronume refexiv.

• Substantivul este partea de vorbire flexibilă care se declină și care denumește obiecte în sens foarte larg, adică :

-  lucruri : caiet, masă, scaun, cană etc.;

- ființe: fată, băiat, pui, cal, copil etc.;

- fenomene ale naturii: ninsoare, ploaie, vânt, brumă;

- stări: veselie, bucurie, fericire;

- însușiri: bunătate, răutate, frumusete;

- acțiuni: muncă, citire, defilare;

• Substantivele se recunosc prin: - numărare: o fată - două fete; - posibilitatea adăugării unui adjectiv propriu-zis: fată ordonată sau a unui adjectiv demonstrativ: această fată.

• Substantivele care denumesc obiecte de același fel sunt substantive comune și se scriu cu literă mică la început de cuvânt în interiorul enunțului.

• Substantivele denumesc obiecte de același fel pentru a le deosebi de celelalte sunt substantive proprii: Maria, Italia etc. Ele se scriu cu majusculă, indiferent de locul pe care îl ocupă în propoziție.

• Substantivul, în limba română, are trei genuri, care se recunosc, în mare parte, prin numărare, iar numărul acestuia este forma pe care o iau substantivele pentru a denumi unul sau mai multe obiecte. Numărul singular denumește un obiect, numărul plural denumește două sau mai multe obiecte.

Exemple :

- genul feminin: fată (o fată - două fete), floare (o floare - două flori), bancă (o bancă - două bănci);

- genul masculin: băiat (un băiat - doi băieți), urs (un urs - doi urși), elev (un elev - doi elevi);

- genul neutru: scaun (un scaun - două scaune), pix (un pix - două pixuri), creion (un creion - două creioane).

• Pronumele personal este o parte de vorbire flexibilă care desemnează persoane (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei , ei, ele, dânsul, dânsa , mie, mine, mă, m- etc).

• Pronumele reflexiv ține locul unui substantiv asupra căruia se manifestă în mod direct sau indirect acțiunea verbului : mă spăl, te duci, se supără etc.