Question

Transcrie enunturile in care este descrisa Anca.
TEXT:Cica, demult, demult, pe vremea aceea tulbure cand navaleau feluriti oameni rai si pradalnici, cum au fost tatarii, prin luncile Dambovitei, prin padurile si poienile din acea parte a tarii, pe acolo pe unde acum se intinde Bucurestiul, in vremea aceea umbla un cioban cu turma lui. Il chema Bucur. Avea oi multe: si albe si negre si brumarii. Avea de asemenea caini voinici, care nu se temeau nici de lupi, nici de ursi, nici de vulturii cei mari care, mai ales primavara, se repezeau din vazduh ca sageata, si inhatau in gheare mieii cei tineri si jucausi, si le sfasiau blanita moale cu clontul lor ascutit si tare ca otelul. Mai avea ciobanul Bucur si vreo doisprezece magari, pentru purtat poverile ciobanilor si vreo zece cai grasi si frumosi, numai buni de alergatura la drum lung. Om cumsecade era Bucur ciobanul; iar la tirla lui de oi tinea multi ucenici si ciobani, toti zdraveni si mesteri la inchegat casul, la tuns oile si la pregatit pieile pentru bundite si cojoace. Si trebuia sa fie zdraveni, pentru ca nu numai de fiare trebuia sa apere turma, ci si de cete pradalnice de oameni rai care, cum am spus, misunau pretutindeni, in acele vremuri tulburi si pline de primejdie.

De multe ori tatarii au furat oi, berbeci, miei si magari din turma lui Bucur. De multe ori au dat foc stanilor lui. Ba, chiar i-au ucis doi caini, din cei mai credinciosi; iar pe unul dintre ciobani, unul mai tinerel, l-au prins cu latul, l-au luat rob si l-au dus in tara lor.
Vezi si Bucuresti. Stiati ca…?

Se vede insa ca acei oameni ai jafului se innadisera la rele, pentru ca, in iarna, au rapit si pe fata baciului Bucur, pe Anca. Frumoasa fata! Cu par ca borangicul, cu ochi ca floarea de cicoare si cu trup mladios de caprioara. Tot cu latul au prins-o cand, singura in stana, torcea lana pentru sumanele ciobanilor. S-a zbatut ea, cat a putut; dar raii s-au dovedit mai puternici.

Afland de asemenea rapire, Bucur Ciobanul s-a aprins de durere si de manie. A incalecat in graba mare si, impreuna cu inca doi fartati, a galopat in urma tatarilor. Si au galopat, au galopat, zile si nopti in sir. Nu i-au ajuns decat la o apa mare, numita Nistru. Cum era iarna, apa inghetase. Simtindu-se urmariti, tatarii s-au avantat sa treaca raul cel mare pe gheata, ca pe pod. Dar se vede ca gheata nu era prea groasa ca, iaca, a parait, s-a crapat si acei tatari, hustiuluc! in bulboana adanca, asa cum se aflau: cu cai si cu prada cu tot. Unii au scapat pentru ca armasarii lor stiau sa inoate; altii s-au inecat.

Anca stia sa inoate, iar parintele sau, Bucur, si fartatii lui au sarit s-o ajute a iesi dintre sloiurile de gheata.

Asa s-au intors, toti patru la stana de pe malul Dambovitei. Aici, pe un damb, si-au cladit o casa mare si au imprejmuit-o cu gard inalt din butuci grosi, ca un adevarat zid de cetate. Apoi, cand Anca s-a maritat si a avut copii, deci familia baciului Bucur a sporit, au construit si o bisericuta, care se vede si azi, si se cheama chiar „Biserica lui Bucur”.

Cu anii, s-au adunat aici tot mai multi romani. Iaca asa, in jurul casei lui Bucur, dupa sute si sute de ani, s-a format un oras, caruia oamenii i-au zis Bucuresti, iar azi este frumoasa capitala a Romaniei.

Answer 1

"Frumoasă fata"
"Cu par ca borangicul cu ochi ca floarea de cicoare si trup mlădios de căprioară"
ASTEA SUNT! BAFTA!!!