Question

Transforma textul dat in poezie:
" Prin ferestruicile de mansarda ale podului- zabrelite de ploaie pe dinafara, zbarcite de paienjeni pe dinauntru-lumina intra ca un val de dantela demult aruncata acolo printre celelalte vechituri. Si cate nu erau ! (...) Incapatoarele fotolii si canapele, cu picioare arcuite si primitoare speteze, captusite cu matasa albastra, caruntisera de cand tacerea motaia in ele. Taburete ca niste broaste testoase cu albastra carapace, intepenisera sub apasarea vremii. (...)
Intr-un ungher, stranii instrumente de muzica asteptau sa le dezleghe melodiile amutite. Vioare de lemn blond cu gatul curb; vioare brune ca zaharul ars, cu gat serpuitor de lebede; cobze, mandolindesi ghitare, care mai de care mai sucite, mai intortocheate. Si toate inecate in tacere !
Teancuri de portrete cu rame negre, castanii sau aurii, ovale sau patrate, de lemn sau de catifea, mari si mici se rezemau laolalta pe umarul aceleiasi uitari. (...)

Answer 1

Lumea mansardei

Alene coboară pas amuţit
Mansarda-i ascunsă în lumea tăcerii
Fotolii şi scaune, taburete şi canapele,
Îşi lasă povestea sub apăsarea vremii.

Ochiul luminii atinge o coardă.
E sunet firav de vioară pustie,
Acordul se duce spre-ntreaga mansardă
Şi cobzele aplaudă în tăcerea firii.

Povestea e scrisă de vreme trecută,
Portrete uitate stau să se-asculte.
Lumea mansardei invită alene
La gând şi poveste, la multă tăcere.