Question

TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ

Când ies de dimineață din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea;
în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o
bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, oprește trăsura,
înfigând cu putere vârful umbreluței în spinarea
birjarului.
— Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiându-mă.
— La dumneata veneam! răspunde cucoana emoționată.
— La mine?
— Da... Te rog să nu mă lași!
— Să nu mă lași! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical... La nevoie se
arată amiciția: să vedem cât ne ești de
prietin!
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot...
— Poți!... să nu zici că nu poți!... știu că poți!... trebuie să poți!
— În sfârșit, ce e? de ce e vorba?
— Dumneata cunoști pe... Știu că-l cunoști!
— Pe cine?
— Ți-este prietin... știu că ți-e prietin! să nu zici ca nu ți-e prietin!...
— Cine?
— Popescu, profesorul de filosofie.
— Suntem cunoscuți, ce e drept; dar chiar așa buni prietini, nu pot să zic.
Bacalaureat
28
— Las' că știu eu...
— Ei?
— Ei! trebuie numaidecât să te sui în birje cu mine, să mergem la el, să-i
vorbești pentru Ovidiu. (I.L.Caragiale, Bacalaureat)

Answer 1

Răspuns:

Băiatul o salută politicos pe madam Georgescu. Cucoana tocmai la el mergea. Băiatului nu îi venea să creadă. Madam Georgescu vrea să facă un serviciu amical. Băiatul l-ar face cu mare plăcere dacă ar ști despre ce e vorba. Femeia îl întreabă pe băiat dacă îl cunoaște pe Profesorul Popescu de Filosofie. Băiatul recunoaște că ei sunt prieteni. Madam Georgescu decide să îl urce în birje cu ea, să meargă să-i vorbească pentru Ovidiu.