Un cantec despre satul natal 60 pcte+coroana.Vreau la un proiect
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o oglindă. Pe toate ulițele, pe toate câmpiile și pe toate dealurile lui aleargă ea, zveltă și neastâmpărată.
Iar el, ca un bunic sfătos, îi spune-n fiecare seară poveștile băștinașilor, îi îndulcește simțurile cu miros de liliac și îi veghează noapte de noapte somnul.
În fiecare dimineață, satul meu, Costești, își spală fața în râu , ce curge neobosit la picioarele lui. Aici satul se spală de rele, iar apele repezi îi duc grijile undeva departe. Aici mi-am scăldat și eu copilăria, aici ne-am bălăcit cât e ziulica de lungă și tot aici uitam că m-a lăsat mama să pasc boboceii.
Pe malul acestui râu frumos e încrustată hărnicia localnicilor, a cărei sevă se trage din cele trei izvoare dătătoare de viață, ce taie setea trecătorilor și-i încarcă cu energie herculeană.
Când urc pe aceste stânci mărețe îmi văd fericirea la picioare și mă simt mai aproape de Dumnezeu.
Iar seara, satul e sfințit de o liniște tulburătoare, nu mai există griji, nu mai există oboseală, ci doar un sentiment de siguranță și pace. E ca o cetate acest sat, căci niciun dușman nu-i poate tulbura echilibrul.
oricât de adânci nu mi-ar fi înfipte rădăcinile în țărâna lui, oricum uneori trebuie să-i las brațele libere să legene și alți copii, m-a răsfățat din plin pe mine. Mirosul acela de plăcinte abia scoase din cuptor și de flori parfumate de tei, merg pas la pas cu mine, oriunde în lume. Aici îmi este leagănul de dor.