Un comentariu de o pagina a poeziei "Iarna" de Vasile Alecsandri. dau coroana :d
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
creatorul pastelurilor în literatura română. Pastelurile sale, printre care se numără și opera de față, au fost publicate pentru prima dată în revista Convorbiri literare", în anii 1868-1869. Tematica iernii este una adesea abordată în operele lui Alecsandri, în ciuda faptului că poetului nu-i plăcea în mod deosebit acest anotimp. Pe lângă Iarna", acesta a dedicat o multitudine de astfel de pasteluri anotimpului alb printre care se numără: Miezul iernei",,,Sania", Gerul", „Viscolul".
Titlul operei (,Iarna") denumește anotimpul descris de către Alecsandri, aceasta fiind totodată și tema poeziei. Autorul a ales un titlu simplu și clar, întrucât creația sa, asemenea iernii, își dezvăluie măreția tocmai prin această simplitate. Albul atotprezent, deși aparent monoton, sugerează măreția peisajului hibernal, față de care eul liric exprimă sentimente de admirație și uimire, regăsind în cadrul acestuia proiecții ale sentimentelor umane.
Opera de față se compune din patru catrene (strofe a cate patru versuri) cu versuri lungi, structură întâlnită adesea în cadrul pastelurilor lui Alecsandri. Din punct de vedere compozițional, în acest pastel se disting două tablouri cu caracteristici şi întinderi distincte. Astfel, primul tablou prezintă un spatiu vast, impunător, cuprins de omăt și relativ amenințător (,cumplita iarnă"), în timp ce al doilea tablou descric același spațiu scăldat in lumina soarelui. Astfel, iarna devine un element neutru, fiind, de fapt, obiectul percepției noastre, caracterizată de albul unei pagini goale pe care starea de spirit a omului o umple cu propriile interpretări.
Prima strofa incepe cu imaginea amenințătoare a anotimpului hibernal (Din vazduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă"). Personificată, iarna face conexiunea între planul terestru și cel cosmic, trimiţând omătul pe pământ. Acesta se constituie in Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", întrucât zăpada apare în cantități mari, fiind hiperbolizată. Ca un roi de fluturi albi", fulgii de nea coboară pe Pământ, creandu-se astfel o imagine plină de farmec. Magia se risipește rapid, însă, căci atingerea de gheață a zăpezii trădează natura înşelătoare a peisajului de iarnă (Răspândind fiori de gheață pe ai ţării umeri dalbi.")