Question

Un dialog dintre cocostîrc şi un copil....((asta fratelui)) rog să ma ajutaţi ca îs ocupat şi nu pot

Answer 1

Cocostarcul, vestitorul primaverii, in fiecare an strabate mii de kilometri pentru a ajunge la vechiul sau cuib,» asezat in apropierea baltilor, pe cosurile caselor, pe stalpii de telegraf sau in salciile batrane si uscate.Prin secarea baltilor, prin.distrugerea cuiburilor lor, numarul acestor pasnice pasari este mereu in scadere, desi cocostarcul este folositor omului, hranindu-se cu insecte, broaste, viermi, serpi. Sunt pasari atasate omului, de unde si zicala ca barza aduce noroc in casa langa care a cuibarit.Iata o intamplare cu o barza care, din cauza unei aripi frante, nu a mai putut pleca toamna in Africa, fiind nevoita sa ierneze printre pasarile din curtea omului.Era un baietel, pe nume Alexandru, care traia la parintii lui, undeva intr-un sat. intr-o vacanta de vara, verisorii lui, Ionel si Ghita, au venit la ei in sat, impreuna cu mama lor, ca la rude, pentru a-si petrece acolo o parte din vacanta.Observand ei ca in fiecare seara, o barza venea si se aseza pe unul din cosurile casei, unde dormea peste noapte, si-au pus in gand sa o prinda in timpul somnului.Zis si facut. S-au suit in podul casei, de unde, printr-o gaura ce au facut-o scotand cateva tigle, Ghita, cel cu mana mai lunga, puse mana pe barza, prinzand-o strans de picioarele ei lungi si subtiri. Speriata si buimacita, dand dinaripi pentru a scapa de stransoare, barza si-a frant aripa stanga, lovindu-se de marginea hornului de piatra.Speriati,de isprava lor, baietii au dus barza in casa, rugand-o pe mama lor sa o panseze la aripa rupta. induiosata de soarta berzei, desi suparata pentru fapta rea a copiilor, cu mila si cu pricepere mama, nu numai ca obloji rana berzei, dar o ingriji pana cand"pasarea se vindeca de tot.Baietii indragira si ei blanda faptura si de' aceea, atunci cand plecara inapoi la casa lor din oras, au luat si barza cu ei. Aici, barza s-a obisnuit cu orataniile din curte, ba chiar si cu Pufi, un catelus cu parul in ochi si tare galagios.In compania baietilor, pe malul raului ce curgea pe acolo, barza prindea broaste si insecte, iar seara se intorcea cu gusa plina, batand cu ciocul in poarta de la intrarea in curte. Vecinii o indragira si ei, aruncandu-i, in treacat, ba o coaja de paine, ba o bucatica de carne. Cand o vedea pe mama ce o pansase ea salta de bucurie, batand din aripi, sarind^ si topaind pe picioare. Mama ii dadea sa manance, alintand-o de fiecare data: "Saraca de tine, ii spunea mama, nu ti-ai mai vazut tara in care trebuia sa iernezi si poate niciodata n-o sa o mai vezi". O mangaia apoi pe spate, iar barza ii raspundea prin clipiri dese din ochi.intr-o seara insa, barza nu s-a mai intors acasa! O furasera niste copii rai din imprejurimi. Ionel si Ghita o cautara zadarnic, cat fu ziua de mare.Barza a ramas o amintire trista pentru mama si copii. Soarta tragica a berzei poate fi gasita si in aceste inspirate versuri:"Oare are rost sa cant,Cand zac legata de pamant,Cu aripa zdrobita si fara falfairein loc de libertate si de nemurire?"