un dialog intr-o toamna si o frunza
Răspunsuri la întrebare
-Toamna, toamna de ce sufli cu atata putere vânt rece? Ai mila de noi frunzele!
-De ce te vaiti frunzulita ingalbenita? intreaba toamna, intorcandu-si fata catre copacul din care se auzi vocea.
-Cum sa nu ma vait? In curând ma voi desprinde de copac! Zise cu amaraciune fruza.
-Pai si ce vrei sa faci? Asa e in firea lucrurilor, ca la inceput de septempbrie frunzele sa se ingalbeneasaca, dupa care sa cada, raspunse toamna cu blandete.
-Stiu ca acesta este cursul vietii.Dar tu ai chemat in ajutor vantul rece, care sufla fara mila.Iar noi frunzele suntem fara aparare , spuse frunza .Uite cum suntem aruncate dintr-o parte in alta.Nu mai suntem folositoare nimanui? isi continua jelania frunza.
-Nu eu am chemat vantul.Eu sunt un anotimp de tranzit intre vara si iarna.Iarna e cea care sufla crivat neindurator.Sa stii ca eu incerc din rasputeri sa-i fac fata, dar nu sunt sigura.Soarele m-a parasit , iar iarna imi sufla in ceafa.Ce pot face eu?
-Da? spuse cu uimire frunza.Adica iarna se pregateste sa intre in scena? continua frunza.
-Da ! Exact! Uite-o acolo, peste coama dealului.Iarna se pregateste in zor.Nu mai e mult si ma alunga si pe mine.E cel mai puternic anotimp!Nici chiar eu nu ma pot pune cu forta ei, spuse cu respect mandra toamna.
-Acum ca mi-ai aratat, vad si eu iarna venind.Eu abia ma mai tin de creanga degerata a copacului.