Question

un dialog intre mine si un fulg de nea

Answer 1

Afară ninge. Am ieșit și am privit văzduhul ca cenușa și fulgii ușori ce se jucau prin aer, apoi se lăsau pe pământul somnoros. Jocul steluțelor sclipitoare, ca un roi de fluturi albi, mă amețea. Un fulg se opri în palma mea. Era asemenea unei stele, doar că era rece și umed. Îl simțeam mai ușor decât o pană. Părea speriat și tremura.

     – Nu-ți fie frică, nu-ți fac niciun rău!

     – Nu mi-e frică de tine, ci de căldura palmei tale.

     – Am auzit de la bunicul că fiecare fulg are povestea lui. Care este povestea ta?

     – Nu am fost mereu un fulg. La început am fost o picătură de apă. După ce am ajuns la castelul lui Moș Crivăț, am fost trimis la domnul Vânt, care m-a transformat în fulg. Castelul lui Moș Crivăț era făcut din milioane de cristale de gheață, iar el avea părul alb și o barbă mare din țurțuri. De acolo am fost trimis pe pământ, să țin de cald mugurilor și semințelor. Știi, drumul până aici a fost ca un joc «de-a prinselea» cu frații mei fulgișori. Asta a fost povestea mea, spuse fulgul, din ce în ce mai mic. Apoi, tăcu.

     Prea uimită de povestea lui, am observat târziu că în palma mea nu mai era decât o mică picătură de apă.