Un eseu argumentativ despre rolul utilizarii hartiei ignienice
----------------------------------------------------
Dau coroană!
Răspunsuri la întrebare
Era începutul verii, parcurile explodaseră în mii de culori, păsărelele gureşe se ciondăneau de dimineaţa până seara în copacii de sub fereastra unde stam, albinele zumzăiau mulţumite, iar eu aveam o gagică nouă.
Când au o gagică nouă, bărbaţii merg foarte des la film şi la teatru, se plimbă prin parcuri, îşi ţin iubita de mână şi mănâncă îngheţată pe băţ. După o vreme, când relaţia începe să devină serioasă, se duc împreună la cumpărături, fac curăţenie sâmbăta şi, în general, stau tot timpul bot în bot.
Iată-mă, aşadar, pentru prima oară la cumpărături, la hipermarket, cu noua mea gagică. Cum nu sunt un tip prea pretenţios, mă rezumam la a împinge căruciorul, în timp ce noua mea prietenă zburda veselă printre rafturi, adunând cu hărnicie tot ce se putea omeneşte lua din magazin. Trecuseră mai bine de două ore şi nu dădea nici cel mai mic semn de oboseală. Chiar dacă la un moment dat mi-am exprimat îndoiala că vom putea căra toate astea acasă cu un singur drum, eram bucuros: noua mea prietenă cumpăra doar ce-i mai bun. Alesese cel mai bun salam italian, cel mai scump vin franţuzesc şi cele mai fine brânzeturi.
Ajunşi în acea zonă a hipermarket-ului unde se află detergenţii, şerveţelele şi soluţiile de curăţat, odată ce-o văd pe noua mea prietenă apucând din mers, cu o neglijenţă impardonabilă, un bax de hârtie igienică roz, de cea mai proastă calitate, pe care-l aruncă nepăsătoare în cărucior, grăbindu-se să treacă mai departe. Am apucat-o fără nici un fel de delicateţe de mână şi, în timp ce aruncam hârtia igienică afară din coş, am avut următoarea discuţie lămuritoare, prin care am încercat să-i deschid ochii, o dată pentru totdeauna, asupra importanţei hârtiei igienice în viaţa unui bărbat: “Auzi, tu ce parfum foloseşti?”. Mi-a înşirat vreo trei, toate costând în jur de 100 de euro sticluţa. “Perfect”, am zis. “Atunci, să-ţi spun ceva ce o să te rog să nu uiţi niciodată. Parfumul meu Bvlgari e hârtia igienică. Nimic nu poate înlocui în viaţa unui bărbat o hârtie igienică de calitate”. Am înşfăcat de pe raft un bax de hârtie Zewa şi i l-am vârât sub nas: “Hârtia igienică trebuie să fie fină, catifelată. Trebuie să aibă cel puţin trei straturi, să fie parfumată şi să aibă o culoare plăcută, liniştitoare”.
În timp ce lăsam la casă salariul meu pe două săptămâni, am luat-o de mijloc şi i-am şoptit în ureche: “Să ştii că pot mânca numai parizer, pot umbla un an întreg cu o singură pereche de blugi şi două tricouri şi, dacă vom ajunge vreodată într-atât de strâmtoraţi, voi merge pe jos, ca să economisesc banii de autobuz. Dar, la hârtia igienică, nu vom face niciodată rabat de la calitate”.
M-a privit pe sub genele ei lungi şi, din expresia hotărâtă ce mi se citea pe faţă, a înţeles imediat că aş alege de o mie de ori mai repede o gagică mai puţin mişto ca ea, decât o hârtie igienică de calitate inferioară.