Limba română, întrebare adresată de Annutza, 9 ani în urmă

Un eseu argumentativ la genu liric cu titlu "Toamna"
dupa aceasta poezie:
 Te uită,frunza pică irosită,
 Și vântul geme prohodind departe! 
 Puțină vreme încă ne desparte
 De iarna tristă,prea curând sosită! ...

Ca un palat pustiu,cu geamuri sparte,
 Pădurea noastră trece părăsită:
 Eu singur cânt cu vocea obosită
 Și trec prin încăperile-i deșarte...
 
 S-au dus privighetorile măiestre,
 Pustiu e cuibul blândei turturele...
 Ah,unde-i șuierul mierliței sure!
  
 Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
 Ce trist răsună cânturile mele
 În liniștea adâncă din pădure...
 
 Vă rooog!!! ajutațimăă este foarte important !!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de irinateleoaca
3
Este o poezie dedicata, asa cum se observa și în titlu, anotimpului de toamnă. În cele 4 catrene, poetul descrie natura, toamna, folosindu-se atât de imagini cromatice, cât și de un senzorial fonic dat de natura, toamna, ce pare a fi ca o orchestra tăcută la a cărei simfonie muta participa acum doar vântul care geme, frunza care cade din copac, dar și sufletul poetului însingurat asemenea pădurii ce pare pustiită de plecarea privighetorilor, mierlei și a turturelelor. Ritmul poeziei este unul lent ca al unui cântec trist, oferit de lungimea versurilor. Rima (abba) și tonul trist prin comparații și epitete senzoriale, cum ar fi 'obosita', 'liniște adanca', 'castel pustiu' conferă un lirism profund de întristare și însingurare. Natura și poetul sunt empatici ca martori ai sosirii 'prea curând' a iernii.
Alte întrebări interesante