Question

un eseu cu tema 'Adolescenta in viziunea mea'

Answer 1

Adolescenta din viziunea mea

*este din perspectiva unui copil de 16 ani emo care fumeaza si care a intrat in depresie,dar tu il poti adapta cum vrei*
Si eu sunt depresie.Dar nu arat nimanui.Port roz desii pe interior ma topesc,plang din orice,oricand,dorm pana la 12-14 si ma culc la 4 dimineata din cauza tuturor gandurilor mele.Ma gandesc la cat munceste mama si tatal meu pentru plodul lor ,,genial'',la profesoara aia draguta care a crezut in mine dar care a plecat din cauza salariului,ma gandesc la fata pentru care mi-am taiat parul doar ca sa nu mai fiu abuzata fizic si psihic de ea.Ma gandesc la ce voi ajunge in viata si cat de usor ar fi sa renunt la tot de pe acum pentru a renaste in alta viata intr-o forma mai buna,mai frumoasa si mai talentata.Dar apoi ma gandesc la cum s-ar simtii mama mea sa-si vada puiul mort  ,,inmormantat '' in capela,deoarece sinuciderea este printre cele mai mari pacate bisericesti.Imi imaginez cum ar trebuii sa se  imprumute saracul meu tata,cu mainile batatorite de munca,de la matusa aia bogata ca sa-mi cumpere o rochita de mireasa si un sicriu alb.Ma intreb ce miros ar avea crinii langa mormantul meu si daca ar mai mirosii dupa cat ar plange mama deasupra lor,gandindu-se la mine.Ma gandesc la colega aia buna care m-a ajutat la toate testele de la matematica fara sa ii cer ceva si la fata cu chip de zana ce mi-a daruit cea mai frumoasa si sincera prietenie.Ma gandesc la ce castel frumos as avea daca as muncii si as rabda noptile astea dureroase,pline de ganduri,dar realizez cat de dureros este.Cat de dureros?Atat de dureros: sa stii ca nu este vina celorlalti,ci vina ta,iar daca vrei sa repari ceva stii ca nu mai ai mult timp,ca pe interior ai cedat deja si nu poti sa exteriorizezi,deoarece ultima data cand ai facut-o ai produs atata suferinta celor din jurul tau incat ai jurat ca nu se mai intampla si ca devii cine vrei sa devii.Acum ce faci?Cum sa te schimbi?Nu o faci.Doar taci si astepti sa treaca.
Depresia nu inseamna,asa cum fetele de secolul 21 arata,sa porti negru,sa te tai pe maini,sa fumezi si sa fi proasta la scoala.
Depresia e simtita de oricine,oricand,dar numai in cativa se transforma intr-un monstru.
Nu-ti fa griji.Nu o sa fac pasul suprem de a incheia aceasta poveste.As fii prea curioasa sa aflu ce se intampla dupa.Voi fi mereu acolo,la geam,uitandu-ma la tine si prietenii tai razand pe banca,la fetele rasfatate si arogante si la omul acela singuratic,nebun,care doarme noaptea pe banca,in parc.O sa ma uit la voi toti cum cresteti,cum va schimbati si cum va incheiati socotelile.Eu o sa fiu mereu privitoarea,cititoarea si observatoarea care se ascunde in umbra,plangand la orice sunet de randunica si orice adiere de vant.Sunt emotiva,dar nu merit pentru acest fapt sa fiu tratata ca ultimul gunoi.Nimeni nu merita.I-ami bratele si rupele,arde-mi parul,i-ami auzul si vederea,dar nu imi lua sentimentele.Prin sentimente am trait si voi traii mereu,deoarece asa sunt facuta eu: sa mor si sa renasc in fiecare zi,pana cand voi devenii mai inteleapta si mai puternica spiritual.Iar tu,mica fata cu par lung si des care se chinuie sa traga fumul in piept cu prietenii in cimitir,te rog,renunta,caci nu e prea tarziu.