un eseu cu tema iubirii în lirica eminesciana. Doua texte de referință..
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Natura și dragostea în poezia eminesciană și la Mihai Eminescu, asemenea marilor poeți romantici, natura șidragostea sunt teme permanente, aflate în consonanță, deoarece natura este pentru aceștia o stare de spirit, iar i înfățișarea ei este relațională cu sentimentul. Așa se explică faptul că, acolo unde dragostea este una fericită, împlinită, cadrul natural este luminos, feeric, de basm. ,,Floarea albastră", ,,Lasă-ți lumea ...", iar când dragostea nu se împlinește și poetul trăiește un sentiment de tristețe și dezamăgire, natura este sumar achitată de obicei in culori întunecate, reci (,,Pe lângă popii fără soț", ,,De ce nu-mi vii", ,,Sunete" etc.). Eminescu se simte atras atât de natura terestră, cât și de cea cosmică. Prima este o natură cu contur precis, uneori poate fi sălbatică, dar și ocrotitoare, Pe când cea de-a doua impresionează prin vastitate și prin multitudinea elementelor cosmice stele, lună, cer, soare, luceferi, văzduh, nori etc.
Decorul terestru este bogat in elemente acvatice (izvorul, laculul, marea, oceanul etc.) dar și vegetale (teiul, salcâmul, plopul, salcia etc.), care devin simboluri la nivelul discursului liric pentru gama de sentimente pe care poetul vrea să le exprime în evoluția poeziei eminesciene închinate naturii și dragostei se disting două etape. Prima etapă este cuprinsă între anii 1870 și 1880 și ilustrează imaginea optimistă, luminoasă a iubirii, asociată unui cadru natural, armonios, unde apare uneori o iubită veselă, caldă, ispititoare. Cea de-a doua etapă, dintre anii 1880 și 1883, aduce o profunzime sentimentului de dragoste, o anumită filosofie dar spre deosebire de poeziile din prima etapă, tristețea și dezamagirea sunt acum predominante. Natura este tristă, mohorâtă, iar iubita îi pare poetului străină, rece, distantă. La Eminescu, așa cum observă George Călinescu în opera lui Mihai Eminescu, există patru ipostaze ale iubirii. Există mai întâi o iubire paradisiacă, prezentă în idile de tipul ,,Dorința" ,,Laculul", ,,Floarea albastră ", ,,Sara pe deal". Natura apare ca un paradis terestru în care cuplul erotic alunecă în somn, în vis, reprezentând cuplul adamic. În a doua ipostază, cea a iubirii demonice, cuplul erotic este alcătuit antonimie, ea înger și el demon așa cum apare în ,,Înger și demon", ,,Luceafărul" , ,,Scrisoarea a V-a de exemplu. Natura este și ea dominată de dezordine, de dezagregare m, fiind în consonanță cu revolta demonului care nu-și poate împlini inspirația spre iubire în cadrul eroticii funerare sau funebre, cuplul este alcătuit dintr-o ființă vie și una moartă. Cel mai adesea apar motivul strigoiului sau al dublului, în această categorie se înscriu poeme ca ,,Strigoii" ,,Gemenii" ,,Luceafărul" unde domină o natură halucinantă, fără urmă de naturalețe și căldură. Aceste trei ipostaze ale iubirii aparțin primei etape (1870-1889), iar cea de-a patra ipostază, cea a iubirii elegiac, corespunde în general, perioadei a doua (1880-1883) a liricii erotice eminesciene în care preferința poetului se îndreaptă spre elegii, opuse idilelor caracteristice primei perioade. Natura paradisiacă din idile este înlocuită cu una pustie stingheră, în mijlocul căreia eul liric trăiește sentimentul trecerii în neființă ,, De câte ori iubito" ,, În valurile vremii" ,,Departe sunt de tine" ,,Pe lângă popii fără soț". Așa dar poezia naturii și a iubirii la Mihai Eminescu cunoaște două perioade distincte și patru ipostaze, corespund evoluției sentimentelor exprimate, aflate in strânsă legătură cu manifestările naturii ale cărei elemente vibrează la unison cu eul liric. Indiferent de perioada de creație și de ipostazele iubirii, poezia erotică eminesciană își are sursa și în dragostea poetului pentru Veronica Micle, marea lui pasiune, poetă și ea, care ia inspirat cele mai frumoase poeme. De fapt, și corespondența dintre cei doi este o dovadă a incandescentei sentimentelor lor, la fel de profunde ca și în creațiile lirice ale lui Mihai Eminescu.
Te rog să îmi dai coroană și 5 steluțe