un eseu de o pagina despre dante aligheri
Răspunsuri la întrebare
^Hello^
Răspuns:
Dante Alighieri, încrucișare și încântare studențească! Știm, de multe ori cântecele Divinei Comedii sunt oarecum soporifice, limbajul de acum șapte sute de ani este greu de înțeles și uneori parcă nu înțelegeți pe deplin gândul politic al dragului nostru poet florentin. Cu toate acestea, citirea lui Dante dintr-un alt punct de vedere ar putea deveni interesantă și, de ce nu, și foarte plăcută. Alege doar lucrările potrivite și ai terminat. Acestea fiind spuse, să trecem la cheile dureroase: din întâmplare vi s-a atribuit un scurt eseu despre Dante Alighieri și nu știți de unde să începeți? Ei bine, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să vă ajut din nou, oferindu-vă un exemplu. Evident, un eseu scurt generic pe Dante ar fi prea dispersiv, așa că trebuie analizat un aspect: în acest articol propunem un eseu scurt despre Vita Nuova a lui Dante, în care vom analiza tema principală, dragostea pentru Beatrice .Viața lui Dante Alighieri este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii „fiorini” de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii).
Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265, într-o familie din mica nobilime. Tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria și a murit pe când Dante avea 17 ani, iar mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa „La Vita Nuova”, este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al grației divine, pe care o va cânta exaltat în „La Vita Nuova” și mai târziu în „Divina Commedia”.
Se cunoaște puțin despre educația primită, dar creațiile sale scot în evidență o erudiție deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia și retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în „Divina Comedie”. În Florența, audiază prelegerile de filozofie și teologie la școlile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) și dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiindu-i mai ales pe Aristotel și pe Toma d'Aquino . Se știe că în 1285 Dante se afla în Bologna și este foarte probabil să fi studiat la renumita Universitate din acest oraș.
La vârsta de 20 de ani se căsătorește cu Gemma Di Manetto Donati, aparținând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni și Antonia.
În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicații puerperale, Dante începe să scrie „La Vita Nuova”. În același timp, se angajează în viața politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului „Sfântului Imperiu Roman” mitul unei posibile unități politice. Totuși, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluși de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creației literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiția ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporație artizanală.
„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare”
^Bye^
Răspuns:
Nume la naștere Durante di Alighiero degli Alighieri
Născut 1265[3]
Florența, Republica Florentină[*][3][4]
Decedat 14 septembrie 1321 (56 de ani)[3]
Ravenna, Statele Papale[3][4]
Înmormântat Dante Alighieri's tomb[*]
Cauza decesului cauze naturale (malarie)
Părinți Alighiero di Bellincione[*]
Bella degli Abati[*]
Frați și surori Francesco Alighieri[*]
Căsătorit cu Gemma Donati[*] (din 1285)
Copii Jacopo Alighieri[*]
Pietro Alighieri[*]
Antonia Alighieri[*]
Naționalitate Italian
Cetățenie Flag of John the Baptist.svg Republica Florentină[*]
Etnie italian
Religie catolicicism
Ocupație Om de stat, poet, filozof, teorist al limbii
Limbi limba italiană
limba latină[1]
Pregătire Remigio dei Girolami[*]
Brunetto Latina
Cecco d'Ascoli[*][2]
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Dolce Stil Novo[*]
Opere semnificative Divina Comedie
Influențe
Aristotel, Homer, Cicero, Vergiliu, Ovidiu, Boethius, Avicenna, Averroes, Albert cel Mare, Toma de Aquino, Bonaventura, Boethius din Dacia
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Durante degli Alighieri (Dante Alighieri; n. 1265,[3] Florența, Republica Florentină[*][3][4] – d. 14 septembrie 1321,[3] Ravenna, Statele Papale[3][4]) a fost un poet și filosof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”).
„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare” (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).