Un eseu despre evoluția politică a spațiului românesc
în secolele al XI-lea – al XVI-lea.
Răspunsuri la întrebare
Constituirea statelor medievale româneşti Țara Românească (sub conducerea voievodului Basarab I) şi Moldova (sub conducerea a lui Dragoș și Bogdan) a fost, în primul rând, rezultatul acțiunii factorilor interni, pe fondul unor împrejurări externe favorabile. Conducătorii formaţiunilor politice prestatale au acționat pentru înlăturarea influenței acelor factori externi care împiedicau ori limitau afirmarea de sine stătătoare a noilor state. Sub urmaşii lui Basarab şi ai lui Bogdan a avut loc organizarea instituțiilor interne în Ţara Românească şi Moldova și angajarea statelor medievale românești în ansamblul relațiilor interstatale din sud-estul Europei.
Situația internațională între sec.XIV - XVII
În ultimul deceniu al sec. al XIV-lea, în timpul sultanului Baiazid I, turcii au ajuns la Dunăre și intenționau să înainteze spre nord și vest, ameninţând Țările Române, Ungaria şi Polonia. La rivalitatea ungaro-polonă pentru hegemonie în teritoriile românești extra-carpatice se adaugă, de acum înainte, și pericolul otoman.
Secolul al XVI-lea, a fost epoca de culminaţie a puterii otomane. În anul 1526, Ungaria a fost zdrobită în bătălia de la Mohach, fiind transformată în pașalâc (1541). În acest context, Transilvania se devine principat autonom sub suzeranitate otomană (1541).În a doua parte a sec. al XVI-lea, situația internațională a Țărilor Române a fost influențată în mod direct de lupta dintre Imperiul otoman şi cel habsburgic pentru dominație în Europa centrală, dar şi de atitudinea aparte a Poloniei care era, în general, ostilă imperialilor, prudentă faţă de turci şi, în acelaşi timp, interesată de asigurarea propriei influențe în Țările Române, îndeosebi în Moldova. Intervenția austriecilor în Transilvania a provocat nemulțumiri în Polonia și mai ales, la Poartă. Aceasta din urmă a intensificat operatiunile militare împotriva imperialilor, a ocupat şi transformat Banatul în paşalâc (1552). La inițiativa papei Clement al VIII-lea s-a format Liga sfântă, care alătura habsburgilor, Spania, papalitatea, ducatele italiene Mantua, Ferrara şi Toscana, la care vor adera şi Ţările Române.
În acest context internațional, Moldova şi Ţara Românească au reușit, cu mijloacele diplomației și ale rezistenței armate, să-și salveze existența statală și să se asigure continuitatea unei vieți politice româneşti autohtone. Desfăşurarea rezistenței antiotomane a apropiat, în câteva rânduri, cele două state românești de Regatul Ungar, ameninţat şi el de expansiunea otomană. În cadrul efortului antiotoman al Ungariei, un rol important a revenit factorului militar românesc din Transilvania şi Banat