Un eseu despre prima doamnă învățătoare.Sa fie de o pagină
Vă rog ajutorr
Răspunsuri la întrebare
Chiar daca au trecut ani buni de cand am terminat clasa I am momente cand ma gandesc cu drag la primul om important din viata mea, inafara de familie.
Tin minte ca prima zi de scoala a fost plina de emotii si nu intelegeam mare lucru ce se intampla in jurul meu. Eu stateam in a treia banca de la perete, alaturi de o fetita la fel de speriata ca si mine si nu stiam ce cautam acolo.
In cateva minute a intrat apoi o doamna inalta si frumoasa, cu ochelari pe cap si care ne-a zambit. S-a prezentat: o chema Magda Livreanu si ne-a spus ca a mai avut inca 9 generatii inaintea noastra. Deci totul urma sa fie bine.
Doamna Magda avea multa rabdare si ne explica ori de cate ori nu intelegeam, dar la lucrari era foarte exigenta si nu ierta nicio greseala, indiferent cat de mica era. Intr-un fel acum mi se pare corect: ea depune efort pentru a ne face sa intelegem si este de datoria noastra sa ne dam cat de cat silinta. Atunci nu intelegeam asta foarte bine si din cauza asta nici nu prea am iubit-o noi, copii. Nici parintii nu erau prea incantati cand vedeau ca in clasele parelale ploua cu note de 9 si de 10, si la noi cand lua cineva 9 era sarbatoare.
Acum, cand am mai crescut, am inteles ca a vrut sa puna o baza solida, sa ne invete cum sa invatam, sa nu ne fie rusine sa intrebam si pot spune ca a reusit. Prima doamna invatatoare a jucat un rol esential in modelarea mea ca viitor elev de succes, si chiar daca nu a existat chimie intre noi, acum i-as multumi din suflet daca as vedea-o pe strada.