Un eseu despre toamna copilariei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Frunze multicolore. Vînt răsunător. Murmur cristalin de ploaie. Cîntec de păsări. Da, e toamnă! E toamnă și-n sufletul meu, și-n inima mea. Apusul soarelui este unul încîntător. E o liniște nemărginită, care mă face să meditez. De undeva, aud sunetul viorii. E greierașul, virtuosul viorist! E incredibil cum o ființă atît de mică poate produce atît de mult sunet.
Miros o crizantemă, preferata mamei. Floarea este mai albă decît însuși albul. Mirosul îmbietor de fructe mă provoacă să le gust. Iau și mănînc o pară aurie, dulce și mustoasă. Acesta este gustul toamnei, probabil. Privesc cum vîntul scutură ultimele frunze din copaci, ultimii fluturi galbeni, roșii și maronii. Se aștern lent, cu atîta rafinament.
Noaptea se întindea grabnic. Privesc cum răsare luna, Regina Nopții. Atîta frumusețe! Țese un păienjeniș de raze argintii care străbat cu atîta ușurință printre trupurile copacilor goi. Vîntul mînă munții de nouri și descoperă noi constelații, apoi iar le acoperă. Frumusețea toamnei este una nostalgică. Toamna este un vis minunat ce va fi spulberat de frigul și răceala iernii.