un eseu scurt despre baschet
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Baschetul face parte din categoria celor mai populare jocuri de echipă din lume. Sportivii sunt puși în evidență de tehnicile precise de joc, dar și de finețea mișcărilor specifice. În plus, prin regulile pe care le impune, baschetul poate fi considerat nu doar un antrenament fizic, dar și unul al minții. Având în vedere avantajele acestui sport, acesta este practicat în diverse locuri ale lumii, motiv pentru care el se joacă în diferite variante.
Aruncarea mingii se poate executa cu una sau cu ambele mâini, în orice direcție.
Mingea poate fi bătută, de asemenea, folosind o singură mână sau pe ambele, indiferent de direcție.
Nu pot fi folosite alte părți ale corpului pentru a jongla mingea, în afară de mâini (mai exact, aceasta poate fi poziționată în sau între palme).
Sunt interzise următoarele mișcări: împingerea, ținerea, lovirea sau împiedicarea unui jucător din echipa adversă. Încălcarea acestei reguli atrage, în primă fază, eliminarea din joc până la următorul coș înscris. La următoarea abatere, despre care se constată că a fost intenționată și nu accidentală, jucătorul va fi exclus din joc până la încheierea meciului, fără posibilitatea de a fi înlocuit.
Este interzisă lovirea mingii cu pumnul, o greșeală care, odată ce se repetă de două ori consecutiv, va aduce echipei adverse un punct.
Un coș marcat se considera în cazul în care mingea ajungea în coș și rămânea acolo. Jucătorii din apărare nu aveau voie să intervină, nici chiar prin atingerea coșului – în caz contrar, un alt punct era adăugat echipei adverse.
Un meci de baschet era împărțit în două reprize, fiecare a câte 15 minute. Pauza dintre cele două jumătăți de joc dura 5 minute.
Echipa care aduna un număr mai mare de puncte pe durata jocului era considerată câștigătoare. În situația unui scor egal, căpitanii echipelor aveau responsabilitatea de a hotărî dacă meciul continuă sau dacă se finalizează prin egalitate.
În momentul repunerii în teren, arbitrul din teren decidea poziționarea mingii în terenul de joc și alegea echipa căreia aceasta aparținea.
Tot arbitrul din teren era cel responsabil de validarea coșurilor înscrise.
Arbitrul de scaun semnala greșelile jucătorilor, având dreptul de a elimina jucătorii dacă aceștia se abăteau de la una dintre regulile descrise la numărul 4.