un proiect la o carte citită la română de max o foaie A4
Răspunsuri la întrebare
Pavilionul cancerosilor este un preludiu greu si amar al Arhipelagului Gulag. Inainte de a putea face sa erupa opera lui principala, Soljenitan a acumulat incet tristetea si pustiul sufletesc al anilor de detentie, din care s-au nascut apasatoarele O zi din viata lui Ivan Denisovici si Pavilionul"
In spital, acolo unde un personaj constata ca moartea nu e neagra si apocaliptica, ci umbla in papuci moi si tacuti (ca-n viata), in spital - fata in fata cu propria nimicnicie, diferentele sociale nu mai exista. In salon se aduna fosti detinuti, actuali turnatori, viitori studenti, proletari si tarani. Ii uneste frica, dar ii despart alte sentimente: nu toti spera, sau spera prea mult; nu toti mai pot gasi vreun rost pentru a-si trai viata, dar unii se incapataneaza sa le-o amarasca altora; nu toti isi realizeaza conditia (desi suntem in sectia de oncologie, nu de oftalmologie"), iar unii inca mai cred in efectele paliative ale materialismului dialectic asupra tumorilor cancerigene. Sperantele deznadajduite raspund prognozelor pesimiste, resemnarea flegmatica vrea sa modereze aspiratiile (copilaresti?) catre o viata mai luminoasa. Din cand in cand, se iveste cate si un planset (nu chiar cathartic) sub patura - al lui Rusanov, cate un urlet (scurt si abia pe la pagina 195) - al lui Kostoglotov, sau urarile stralucitoare ale bietului Proşka, baiatul care se externeaza ("Să vă faşiţi cu tăţii ghini! Io plec acasî! Io mă duc la nevastî") fluturand in mana adeverinta pe care e scrisa sentinta de netradus: tumor cordis, casus inoperabilis.