un referat despre ecologizare
Răspunsuri la întrebare
Ecologia:
Ca în cazul multor discipline, numele si definitia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chemati sã îi cunoascã continentul si sã-i pãtrundã semnificatiile.
În privinta denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atentia opiniei publice occidentale mai ales dupã 1970, iar în Europa centralã si de est cu precãdere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din inertie opinia publicã si a introdus treptat ecologia în rândul preocupãrilor individului si comunitãtilor. Se redescoperea astfel un concert si un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuitã biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de nastere 1866, pe când acesta functiona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa mentiune cu valoare de certificat de nastere se gãseste într-o notã de la pagina 8 a lucrãrii “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “...sekologie... stiinta economiei, modului de viatã, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivã, în parte, din rãdãcina indo-europeanã weik, care desemneazã o unitate socialã imediat superioarã casei sefului de familie.
În mod curent, se considerã cã o bunã definitie trebuie sã ne permitã recunoasterea sigurã a obiectului definit. Si din acest punct de vedere Haeckel rãmâne un clasic. Definitia sa, cuprinsã în aceeasi lucrare care a lansat termenul si conform cãruia “Prin ecologie întelegem totalitatea stiintei relatiilor organismului cu mediul, în sens larg toate conditiile de existentã”, constituie si în prezent fundamentul definitiilor acestei ramuri ale biologiei. Dacã omul de stiintã german este nasul de nume al ecologiei, fondatorul sãu pe continut rãmâne, mai degrabã, Charles Darwin, al cãrui discipol a fost. Cele douã lucrãri ale acestuia “Originea speciilor” (1859) si “Descendenta omului” (1871), formulau douã idei fundamentale