Question

un referat despre pădure de foiose​

Answer 1

O pădure de foioase este un tip de pădure dominata de copaci de arbori de foioase, cum sunt stejarii, arțarii și fagii, care își pierd frunzele în timpul toamnei, pentru a și le forma din nou în primăvara următoare. Pe baza poziției geografice, pădurile de foioase pot fi temperate, sub tropicale sau tropicale.
În esență, există cinci zone ale unei păduri de foioase:
•Zona principală de arbori – prima zonă formată din arbori înalți, cu o înălțime cuprinsă între 18 m și 30 m.
•Zona de arbori mici și puieți – a doua zonă este formată din arbori mai tineri cu înălțimi relativ mai mici decât cele ale copacilor din prima zonă.
•Zona de arbuști – a treia zonă constând din arbuști (de exemplu, afine și dafin de munte).
•Zona de plante medicinale – a patra zonă în care se dezvoltă plantele pe bază de plante (de exemplu, ferigi).
•Zona solului – a cincea zonă în care lichenii și mușchii cresc pe sol.

Pădurile de foioase sunt unele dintre cele mai populate biomuri de pe planeta noastră. Ele acoperă Europa și Japonia și se întâlnesc în partea estică a Statelor Unite ale Americii, Canada și China.

ARBORII PĂDURILOR FOIOASE

Arborii oferă suport pentru alte plante, cum ar fi iedera (o plantă cățărătoare, toxică), în timp ce mușchii și lichenii cresc pe scoarța copacilor.

Sub coronamentul copacilor, plantele din pădurile de foioase sunt distribuite pe mai multe niveluri de creștere. Primul nivel este cel arbustiv, în care cresc tufele și arbuștii, cum sunt azaleele, laurul și rododendronul. Arbuștii sunt și ei foioase, pierzându-și frunzele toamna.

Sub stratul arbustiv crește stratul de ierburi, format din flori sălbatice precum clopoțeii și Trillium – de obicei, aceste flori apar primăvara, înainte ca arborii să înfrunzească în totalitate.

În cele din urmă, lichenii, ciupercile și mușchii cresc pe stratul de pământ al pădurii, absorbind nutrimentele din solul umed.

MAMIFERELE SI PĂSARILE

Puținii prădători mari din pădurile de foioase includ lupii, urșii, leii de munte și râșii. Căprioarele și elanii sunt cele mai mari mamifere erbivore din pădurea de foioase, dar se întâlnesc și erbivore mai mici, cum sunt veverițele și iepurii, precum și omnivore, cum sunt ratonii și oposumii. Scorburile și ramurile copacilor oferă habitat pentru numeroase specii de păsări, care se hrănesc cu semințe. Gaițele, ciocănitorile și măcălendrii sunt obișnuite în acest biom. Din cauza iernilor reci, multe specii de păsări migrează în sud în timpul iernii.

REPTILELE, AMFIBIENII SI INSECTELE

Climatul relativ cald și umed al pădurilor de foioase oferă un habitat excelent pentru multe specii de reptile și amfibieni, care nu pot trăi în habitate mai reci. Broaștele râioase, broaștele de lemn și salamandrele trăiesc pe solul pădurii, multe dintre ele camuflate pentru a imita frunzele moarte, în descompunere, care acoperă pământul. În pădurile de foioase trăiește o mare varietate de insecte; frunzele copacilor oferă hrană omizilor moliilor și fluturilor, iar lemnul constituie casă pentru termite și albinele-tâmplar. Cosașii se ascund prin frunziș, iar cicadele își petrec perioade lungi din viață îngropate sub pământ, hrănindu-se cu rădăcinile plantelor.



ia doar ce ti se pare mai important

Answer 2

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale.

Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.

Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, gârnița, jugastrul etc

Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.

- forma coroanei este determinată în funcție de locul de creștere: arborii izolați au coroana în formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul masivelor forestiere, dezvoltarea acesteia este limitată.
- în funcție de intensitatea luminii, frunzele prezintă caracteristici anatomo-morfologice și fiziologice diferite: frunzele de lumină sunt mai mici, mai groase, cu o rețea de nervuri mai densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele de umbră.
- singura formă de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii o reprezintă călirea (modificări fizico-chimice în protoplasmă), proces fiziologic care se produce toamna. Prin călire, rezistența la frig a mugurilor arborilor poate crește de la -5 °C în toamnă, până la -25 °C și chiar -35 °C iarna; prin călire, arborii care cresc la latitudini medii sunt protejați împotriva vătămărilor provocate de ger; decălirea se produce primăvara, odată cu încălzirea aerului.

În aceste păduri trăiesc: lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, sticletele etc.

Condiții ecologice
- climat răcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte și moderate sub raport termic.
- anotimpurile de tranziție, primăvara și toamna, caracterizate prin perioade de frig, joacă un rol capital.
perioadele marcante de secetă sunt inexistente.
- precipitațiile sunt abundente (cca 400-500 mm/an) și repartizate uniform pe parcursul anului.
- solurile sunt brune de pădure, mai mult sau mai puțin levigate; în funcție de gradul de aciditate și de umiditate, ele corespund unor asociații vegetale clar diferențiate.