Un rezumat pentru acest fragment
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Cu atât mai mult cu cât, atunci când a fost să aterizez,
avântul n-a mai fost suficient de puternic şi aproape că m-am prăbuşit în golul dintre
cele două blocuri, noroc că reuşisem să mă agăț cu vârfurile degetelor sau, mai degrabă,
cu unghiile, de cornişă, bălăbănindu-mă o vreme, spre distracția ortacilor mei, deasupra
lor, la o înălțime de peste zece metri. Folosindu-mă de scara laterală, am urcat pe
acoperişul plat, mi-am făcut vânt ca să ajung pe celălalt acoperiş, dar în zbor, involuntar,
am deschis ochii.
Duminicile, când rămâneam, de regulă, doar cu paznicii, care închideau ochii la
toate năzbâtiile noastre, ba mai mult, cu anumite îndemnuri şi comentarii, le încurajau,
ne amuzam cu , jocul de duminică" pe care îl inventaseră cei din clasele superioare. Cel ales de ei urma să-si
facă vânt şi să sară cu ochii închişi de pe un bloc al şcolii pe celălalt. Cine deschidea ochii
în timpul saltului era pedepsit: lua câte un bobârnac de la toată băiețimea. Lucru care a fost văzut imediat de arbitrii de jos: cei aproape 300 de
colegi, care au huiduit solidar. Asta e şi una dintre condițiile jocurilor noastre: urmează să te descurci
singur, orice ți s-ar întâmpla, ca un adevărat partizan… Dar nu mi-a întins nimeni, dintre cei de pe
acoperiş, mâna.
Trecuse prin încercare aproape toată clasa noastră.
Aceştia erau şi cei mai duri dintre noi - pentru asta fiind şi cei mai iubiți.
Jocul continua de câteva săptămâni.