Un rezumat scurt la poezia Freamat de Codru de Mihai Eminescu va rog?
Dau coroana!
Răspunsuri la întrebare
Rezumat la poezia "Freamăt de codru" de Mihai Eminescu
Poetul privește din pădure lacul și, ascultând pitpalacul, el vede cum apa, la lumina soarelui, se varsă în lac, în cântecul păsărelilor cu multe înțelesuri.
Cucul vrea să știe unde este vara, cu pădurea cea verde ca o zână, ca florile de tei să-i cadă peste dânsa și izvorul să fie atins de piciorul ei.
Poetul răspunde pădurii că vara nu mai vine, el regretând frumusețea din crânguri, unde era tovarăș cu ea și care acum este întunecată.
În ultimul vers, poetul o cheamă iarăși, ca să fie singuri în codrul ce freamătă.
Explicație
"Freamăt de codru" de Mihai Eminescu
Tresărind scînteie lacul
și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
și ascult de la răcoare
Pitpalacul.
Din izvoare și din gîrle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvîrle.
Cucul cîntă, mierle, presuri -
Cine știe să le-asculte?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
și vorbesc cu-atît de multe
Înţelesuri.
Cucu-ntreabă: - Unde-i sora
Viselor noastre de vară?
Mlădioasă și iubită,
Cu privirea ostenită,
Ca o zînă să răsară
Tuturora.
Teiul vechi un ram întins-a,
Ea să poată să-l îndoaie,
Ramul tînăr vînt să-și deie
și de braţe-n sus s-o ieie,
Iară florile să ploaie
Peste dînsa.
Se întreabă trist izvorul:
- Unde mi-i crăiasa oare?
Părul moale despletindu-și,
Faţa-n apa mea privindu-și
Să m-atingă visătoare
Cu piciorul?
Am răspuns: - Pădure dragă,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămîneţi
De visaţi la ochii vineţi,
Ce luciră pentru mine
Vara-ntreagă.
Ce frumos era în crînguri,
Cînd cu ea m-am prins tovarăș!
O poveste încîntată
Care azi e-ntunecată...
De-unde ești revino iarăși,
Să fim singuri!
Succes! ⚘