Un text argumentativ de 20 rânduri despre importanta scrierilor religioase în evoluția literaturii române. +exemple. Va multumesc
Răspunsuri la întrebare
Răspuns: Scrisul religios, realitate diversă şi complexă ce acoperă şi ilustrează domenii
multiple, de la creaţia literară până la exegeza ştiinţifică de aleasă ţinută, de la
textul de tip tehnic şi administrativ până la publicistică, este în mod indiscutabil o
componentă structurală, definitorie a culturii româneşti. Nu doar, cum s-a crezut
multă vreme şi cum consideră încă unii exegeţi, a vechii noastre culturi, în care
cartea bisericească, tipărită şi manuscrisă, a fost dominantă, prin numărul textelor
ilustrative, prin poziţia, prin importanţa, prin circulaţia acestora şi îndeosebi prin
spiritul, respectiv prin atitudinea pe care ele le ilustrau, ci şi, în epoca modernă,
când, literatura oficială, în sensul larg al termenului, devenind predominant laică,
scrisul religios s-a constituit într-o variantă paralelă a scrisului literar[
Mărturie vie şi continuatoare fidelă a vechii noastre culturi scrise, textul
religios se impusese, de la mijlocul veacului al XIX-lea, ca un exemplu de
continuitate şi de stabilitate într-o cultură ce îşi căuta febril formele moderne. El se
dovedise a fi, în aceeaşi epocă de schimbare rapidă a modelelor culturale şi a
mentalităţii, un remarcabil izvor de inspiraţie, un niciodată epuizat rezervor de
Explicație: