Un text argumentativ "haina nu face pe om"!!!Va rog ajutati-ma!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Haina nu face pe om
Toți oamenii din aceste vremuri sunt preocupați mai ales de aspectul fizic, ignorând aspectul sufletesc. Mulți vor contesta acest lucru, prefăcându-se că le pasă şi de suflet, dar întâmplarea următoare va scoate la iveală adevărul.
Într-un palat locuiau un rege şi o regină. Erau nişte oameni buni la suflet, având grijă ca în regatul lor să nu existe o persoană cu necazuri, fiind iubiți de toți supuşii lor. Într-o zi regina a adus pe lume o fetiță. O mică prințesă, cu pielea albă ca spuma laptelui, iar în buclele ei de aur se împleteau razele blânde ale soarelui. Timpul a trecut iar frumoasa prințesă era acum cea mai frumoasă din regat. Părinții ei aveau grijă ca hainele ei să fie cele mai noi şi mai frumoase din regat, fiind cusute cu fir de aur. Dar, a devenit o povară pentru toți servitorii cât şi pentru părinți, purtându-se urât cu toți şi stricându-le treburile.
Într.o zi, la uşa palatului a bătut o bătrână firavă, albită de ani, care nu dorea decât un loc unde să-şi petreacă noaptea. Fata, supărată, coboară din odaia ei, deschizând uşa şi spuse:
- Cine eşti tu, cotoroanțo, de cutezi să-mi întrerupi somnul?
- Te rog, copilă, fie-ți milă de mine! Sunt singură, iar corpul meu bătrân nu mai poate rezista...
Nu apucă să termine propoziția, că fata, supărată, închise uşa . Atunci de sub straiele de bătrână ieşi o zână frumoasă îmbrăcată într-o rochie din picături de rouă.
- Prințesă, arată-te!
De după uşa de lemn, ieşi fata, speriată.
- Nu eşti demnă de această față, de palat sau de părinții tăi! Ei sunt prea buni pentru tine! spuse zâna.
- Îmi cer scuze! strigă fata care acum stătea în genunchi în fața zânei.
Zâna s.a uitat la ea supărată şi luând bagheta, o preschimbă într-o broască. Acum urâțenia ei interioară se poate zări şi pe chipul urât al unei broaşte.
Oricât de frumos sau de bine-îmbrăcat ai fi, nu e destul să acoperi un suflet negru, ca de cărbune.
Toți oamenii din aceste vremuri sunt preocupați mai ales de aspectul fizic, ignorând aspectul sufletesc. Mulți vor contesta acest lucru, prefăcându-se că le pasă şi de suflet, dar întâmplarea următoare va scoate la iveală adevărul.
Într-un palat locuiau un rege şi o regină. Erau nişte oameni buni la suflet, având grijă ca în regatul lor să nu existe o persoană cu necazuri, fiind iubiți de toți supuşii lor. Într-o zi regina a adus pe lume o fetiță. O mică prințesă, cu pielea albă ca spuma laptelui, iar în buclele ei de aur se împleteau razele blânde ale soarelui. Timpul a trecut iar frumoasa prințesă era acum cea mai frumoasă din regat. Părinții ei aveau grijă ca hainele ei să fie cele mai noi şi mai frumoase din regat, fiind cusute cu fir de aur. Dar, a devenit o povară pentru toți servitorii cât şi pentru părinți, purtându-se urât cu toți şi stricându-le treburile.
Într.o zi, la uşa palatului a bătut o bătrână firavă, albită de ani, care nu dorea decât un loc unde să-şi petreacă noaptea. Fata, supărată, coboară din odaia ei, deschizând uşa şi spuse:
- Cine eşti tu, cotoroanțo, de cutezi să-mi întrerupi somnul?
- Te rog, copilă, fie-ți milă de mine! Sunt singură, iar corpul meu bătrân nu mai poate rezista...
Nu apucă să termine propoziția, că fata, supărată, închise uşa . Atunci de sub straiele de bătrână ieşi o zână frumoasă îmbrăcată într-o rochie din picături de rouă.
- Prințesă, arată-te!
De după uşa de lemn, ieşi fata, speriată.
- Nu eşti demnă de această față, de palat sau de părinții tăi! Ei sunt prea buni pentru tine! spuse zâna.
- Îmi cer scuze! strigă fata care acum stătea în genunchi în fața zânei.
Zâna s.a uitat la ea supărată şi luând bagheta, o preschimbă într-o broască. Acum urâțenia ei interioară se poate zări şi pe chipul urât al unei broaşte.
Oricât de frumos sau de bine-îmbrăcat ai fi, nu e destul să acoperi un suflet negru, ca de cărbune.
Alte întrebări interesante