Question

un text creativ de o pagina cu figuri de stil

Answer 1

Lumina lumii îmi bate ușor în gema și se contopește cu lumina slaba unei lumânări. Blândă, cu raze reci îmi bate coperțile visinii ale jurnalului. Acest caiet simplu ascunde în filele sala toată copilăria mea. L am primit de la părinți când am intrat în clasa 1 și, după ce am învățat sa scriu , lui ii mărturiseam tot ce mi se întâmpla.,toate gândurile și sentimentele mele. Mi l imaginez ca pe un bun prieten cu îmi asculta fiecare cuvânt. El nu are înfățișare căci o forma , un trup ar fi inutile. El e doar o voce într un caiet ce mu da sfaturi și mă îndruma. Și n aceasta noapte feerica trebuie sa mi iau adio de la el , căci deja am crescut și voi intra într o lume noua. Îmbrățișat de vraja lunii iubitul meu jurnal prinse viața și sub ochii mei plini de lumina îmi spuse: -" Ți am făcut o povestire , cu gândul. Nu știu ce povestește gândul. Din cioburile de porțelan ale azurului spart azi-dimineata de ciocnetul soarelui , adun cu pensula un fulg răsucit broboane de lumina. E o poveste mica , scrisa fără slove,pe un solz de peste, și care trebuie citita cu ocheanul. Ca sa o citim, trebuie sa o ducem diseară sus, în dreptul lunii, și sa o așezăm pe polița Casiopiei. Vom pasi la noapte început pe turla bisericii din sat pana n scânteia crucii și acolo, în vârful picioarelor , ne vom întinde pana la constelatii". - Niciodată nu te voi da uitării, căci unde merg eu vei merge și tu Te voi purta înăuntrul meu ca pe o bucățică din mine. - Sa nu lași sa te cuprindă tristețea , căci acum pățești pe un alt drum și vei avea un alt însoțitor , mă consola el. Jurnalul avea dreptate. Mă aștepta un drum lung de parcurs , un drum ce se stramteaza , ce urca spre soare sau coboară în valul negru al tristeții. Oare ce mă va aștepta în acea lume necunoscuta? Poate e un tărâm cu soare în care îți creezi drum printre ierburi înalte , în care totul trebuie sa îl faci de unul singur. Cum voi fi eu după acest drum? Mai matura , închisă în griji și probleme și voi da uitării zilele de aur. Zâmbetul fraged va dispărea și nu va mai putea fi trezit decât de mângâierea petalelor de trandafir. Frica mă cuprinde căci voi fi singura , far nici un ajutor și pe pagini negre o sa mi întind fustrarile. Dar mereu va fi luna , prietena mea din copilarie , sa mă mângâie și sa mă liniștească. Atingerea ei muta și rece nu va fi niciodată umbrita. Ea va fi cheia ce îmi va deschide sufletul și vechiul jurnal , ea va fi cheia către toate amintirile aurii de copil. Jurnalul amuțit mă privea pentru ultima oară. Îmi citea gândurile căci el mă cunoaște cel mai bine. Întâmplările din copilarie nu trebuei u toate , ci puse la loc de cinste , căci sunt esență și puritatea unei peroane , comoara cr n o va pierde nicodata. SPER CA ESTE BUNĂ!!