un text cu titlul profesorul meu de șapte rânduri
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Profesorul meu
Profesorul meu este cel mai special profesor este unic și cel mai bun și cel mai important este ca este profesorul meu nu al altei clase. Eu și colegi mei suntem foarte norocoși ca îl avem ca profesor. Noi avem foarte mare nevoie de el ca sa ne învețe mai multe lucruri folositoare pentru viața.
Chipul brăzdat de riduri adânci, zâmbetul lung, blândețea ochilor și vocea impregnată de o bunătate fără de cusur mi-au lăsat cea mai prețioasă amintire a mea: amintirea profesorului meu de limba română din generală. Parcă și acum îl pot auzi râzând încet și prelung de vreo expresie folosită nepotrivit într-o lucrare la română. Nu mă înțelegeți greșit, domnul Anghel nu râdea cu răutate și nu lua în batjocură. Râdea doar când și noi râdeam, iar când eram triști era și dumnealui tot trist. Omul acesta parcă era făcut din bunătate și empatie. Niciodată nu s-a arătat la ore plictisit sau indolent. De fiecare dată intra în clasă cu pași vioi și întreba cu zâmbetul pe buzele sale subțirele:"Bună! Ce ați mai făcut?". Nu îmi amintesc să îl fi văzut vreodată profesor, așa cum îi vedeam pe ceilalți dascăli ai mei. Domnul Anghel era un prieten, un părinte. Îmi amintesc și că îi plăceau mult florile, mai ales margaretele; de multe ori aducea un buchet mare și îl punea în vaza emailată din sala de clasă. Acum e rândul nostru să-i aducem flori, să-l întrebam ce mai face și să îi zâmbim cu toată bunătatea din sufletele noastre. Acum e vremea în care noi îi aducem vaze pline cu margarete și-l întrebăm dacă nu-i cumva prea frig sub pământ...