un text de 20-25 randuri cu cat mai multe semne de punctoatie
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Un vis ciudat
12 septembrie 1939. Intr-un mic orasel din Germania Nazista.
Amalda impreuna cu sotul ei, Alwan, is cauta disperati fetele printre resturile ramase de la casa acesora, care cu o ora in urma a fost pulberizata de o bomba data de germani la cativa metri departare. Sotii Wild au avut norocul ca erau afara in momentul impactului, dar nu pot spune la fel si despre copiii lor, Callon si Enrika, care se aflau in casa si dormau cand a aterizat bomba.
Amalda cu obrajii plini de lacrimi, tipa dupa ajutor, incercand sa ridice niste bucati de caramida, spernd ca isi va gasi fetitele, chiar daca abia se mai tinea pe picioare. Sotul acesteia era mult mai calm in aceste situatii de criza, dar acum a cedat. Isi striga disperat copiii cu ultimul grai pe care il mai avea. Ridica scanduri, bolovani, tencuieli, pana da de costiele aurii ale Enrikai. O ia pe fata usor in brate observandu-i sangele care i se scurgea din zona capului. La cativa pasi mai incolo o zareste pe fiica cea mica, Callon.
-Amalda, le-am gasit! Vino si ajuta-ma cu Calolon! tipa-se Alwan pentru a putea fi auzit de sotia lui.
Amalda, parca se insenina la fata cand auzi-se cuvintele domnului Wild, dar tot entuziasmul pali la vederea chipurilor fetelor sale. Callon, mezina familiei, era mult mai bine decat Enkira care parea pe secunda ce trecea tot mai palida.
Doamna Wild isi lua fiica cea mica in brate, observand ca mana acesteia statea intr-o pozitie ciudata. Era rupta, dar parea ca nu simte durerea din cauza lesinului.Parintii o luara la fuga, cautand cea mai apropiata cladire in care se adaposteau medicii, incercand sa sara peste gropile imense si peste trupurile neinsufletite ale vicinilor sai.
O noua bomba a aterizat. Sotii Wild au fost de aceasta data pregatiti, si s-au adapostit dupa un zid din piatra, dar nu a fost destul. O bucata de fier inchins a ajuns fix in piciorul lui Alwan, simtind pielea sfasiindu-se. A scapat imeidat de fierul din picior, bandajandu-l cu o bucata din camasa lui care este acum rosie ca cerul de la rana provocata. Amalda se invinovateste in fiecare secunda in gand pentru ca nu si-a putut apara copiii. Callon parea ca isi revine, dand alinari sufletesti parintilor sai, dar Enrika le lua fiecare gram de fericire, pusul slabindu-i din ce in ce mai mult.
In cele din urma, domnul si doamna Wils au gasit locul medicilor. Callon si Alwan au fost cusuti si bandajati, in timp ce Enrikai i se faceau de cincisprezece minute incontinuu resurscitari. Mama fetelor statea in genunchi cu inima sfasiata si se ruga pentru fiica ei cea mare, dar parca totul era in zadar. Cand medicii erau pe punctul de ai declara decesul Enrikai Wild, aceasta se ridica brusc si se uita foarte calma la cei din jur, masurandu-i din priviri pe toti.
-Am visat ca voi muri in acest razboi. A fost doar un vis ciudat. si aceastea au fost ultimile cuvinte ale fetei inainte sa-si inchida ochii pentru totdeauna.
M-am trezit dintr-o data din acest cosmar, sufletul meu nemai suportand acel vis.
-Oh, te-ai trezit deja? Ce s0a intamplat? Zici ca ai vazut o fantoma. ma intreaba bunica din tocul usii.
-Nimic, a fost doar un vis ciudat. am incercat sa o linistesc, dar la auzul acesor cuvinte s-a albit la fata.
-Sper sa nu fie nimic. spune si se grabeste sa iasa afara inca dand din buze
M-am repezit spre usa, stiind ca bunica mai are bunul obicei de a vorbi singura, incercand sa-mi dau seama ce a suparat-o.
-"A fost doar un vis ciudat", acestea au fost si ultimile tale cuvinte, surioara. Sper ca istoria sa nu se repete.
Scuze pentru eventualele greseli gramaticale. Nu sunt obisnuita sa scriu la calculator.
12 septembrie 1939. Intr-un mic orasel din Germania Nazista.
Amalda impreuna cu sotul ei, Alwan, is cauta disperati fetele printre resturile ramase de la casa acesora, care cu o ora in urma a fost pulberizata de o bomba data de germani la cativa metri departare. Sotii Wild au avut norocul ca erau afara in momentul impactului, dar nu pot spune la fel si despre copiii lor, Callon si Enrika, care se aflau in casa si dormau cand a aterizat bomba.
Amalda cu obrajii plini de lacrimi, tipa dupa ajutor, incercand sa ridice niste bucati de caramida, spernd ca isi va gasi fetitele, chiar daca abia se mai tinea pe picioare. Sotul acesteia era mult mai calm in aceste situatii de criza, dar acum a cedat. Isi striga disperat copiii cu ultimul grai pe care il mai avea. Ridica scanduri, bolovani, tencuieli, pana da de costiele aurii ale Enrikai. O ia pe fata usor in brate observandu-i sangele care i se scurgea din zona capului. La cativa pasi mai incolo o zareste pe fiica cea mica, Callon.
-Amalda, le-am gasit! Vino si ajuta-ma cu Calolon! tipa-se Alwan pentru a putea fi auzit de sotia lui.
Amalda, parca se insenina la fata cand auzi-se cuvintele domnului Wild, dar tot entuziasmul pali la vederea chipurilor fetelor sale. Callon, mezina familiei, era mult mai bine decat Enkira care parea pe secunda ce trecea tot mai palida.
Doamna Wild isi lua fiica cea mica in brate, observand ca mana acesteia statea intr-o pozitie ciudata. Era rupta, dar parea ca nu simte durerea din cauza lesinului.Parintii o luara la fuga, cautand cea mai apropiata cladire in care se adaposteau medicii, incercand sa sara peste gropile imense si peste trupurile neinsufletite ale vicinilor sai.
O noua bomba a aterizat. Sotii Wild au fost de aceasta data pregatiti, si s-au adapostit dupa un zid din piatra, dar nu a fost destul. O bucata de fier inchins a ajuns fix in piciorul lui Alwan, simtind pielea sfasiindu-se. A scapat imeidat de fierul din picior, bandajandu-l cu o bucata din camasa lui care este acum rosie ca cerul de la rana provocata. Amalda se invinovateste in fiecare secunda in gand pentru ca nu si-a putut apara copiii. Callon parea ca isi revine, dand alinari sufletesti parintilor sai, dar Enrika le lua fiecare gram de fericire, pusul slabindu-i din ce in ce mai mult.
In cele din urma, domnul si doamna Wils au gasit locul medicilor. Callon si Alwan au fost cusuti si bandajati, in timp ce Enrikai i se faceau de cincisprezece minute incontinuu resurscitari. Mama fetelor statea in genunchi cu inima sfasiata si se ruga pentru fiica ei cea mare, dar parca totul era in zadar. Cand medicii erau pe punctul de ai declara decesul Enrikai Wild, aceasta se ridica brusc si se uita foarte calma la cei din jur, masurandu-i din priviri pe toti.
-Am visat ca voi muri in acest razboi. A fost doar un vis ciudat. si aceastea au fost ultimile cuvinte ale fetei inainte sa-si inchida ochii pentru totdeauna.
M-am trezit dintr-o data din acest cosmar, sufletul meu nemai suportand acel vis.
-Oh, te-ai trezit deja? Ce s0a intamplat? Zici ca ai vazut o fantoma. ma intreaba bunica din tocul usii.
-Nimic, a fost doar un vis ciudat. am incercat sa o linistesc, dar la auzul acesor cuvinte s-a albit la fata.
-Sper sa nu fie nimic. spune si se grabeste sa iasa afara inca dand din buze
M-am repezit spre usa, stiind ca bunica mai are bunul obicei de a vorbi singura, incercand sa-mi dau seama ce a suparat-o.
-"A fost doar un vis ciudat", acestea au fost si ultimile tale cuvinte, surioara. Sper ca istoria sa nu se repete.
Scuze pentru eventualele greseli gramaticale. Nu sunt obisnuita sa scriu la calculator.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă