un text de cinci șapte rânduri în care să prezinți cum îți arăți tu dragostea față de țara ta
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Dragostea de patrie este cel mai nobil sentiment pe care-l poate simti fiinta omeneascã.
Dragostea de patrie, e dragostea de pragul casei în care te-ai nãscut, de vatra focului si de cuptorul la care te-ai încãlzit în iernile aspre cu zãpada scânteietoare spulberatã de vânturi sau scârtâindã sub pasul zburdalnicei copilãrii.
E dragostea de curtea, grãdina si umbra pomului sub care te-ai jucat si nisipul uscat de razele aurii ale soarelui în zilele calde ale verii.
E dragostea, de chipul, glasul si grija pãrintilor care te-au crescut; de povestile bunicilor, de prietenii si colegii tãi, de dascãlul care ti-a dat cheile întelepciunii ca sã poti descifra mai târziu tainele vietii.
E dragostea de obiceiurile, traditia si sãrbãtorile familiei tale, ale satului, orasului si ale Poporului tãu; de întinderea câmpului cu iarbã si flori, cu onduiri si spice bogate, cu adieri de miresme si clipociri de ape argintii ce serpuiesc fãrâmitând miile de pietre pânã departe unde se întâlnesc în linie cu cerul.
E dragostea de fosnetul pãdurii în care ai cules fragi si mure, de orizontul la care rãsare si apune soarele dãtãtor de viatã.
E dragostea de caisul si cãpsunile din grãdina pãrintilor tai, de ciresile pârguite si aroma pepenilor galbeni, de strugurii rubinii din toamnele cu tesãturi de pãianjen care plutesc în adierea zefirului în dupã amiezile calde ale începutului de brumar.
E dragostea de frumusetile si crestele muntilor, de vãile si luncile râului în care te-ai scãldat în luna lui cuptor, de câmpia mãnoasã, de drumurile si potecile pe care ai umblat urcând la o cabanã. ...De orasele si satele tãrii; de melodia doinelor si pãmântul care-ti dã pâinea ca sã traiesti.