un text istoric de geto dacii
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Geto-daci = Denumire dată de istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor trace care populau în Antichitate spaţiul carpato-dunărean. Ramură distinctă a tracilor, delimitată etnic şi lingvistic de tracii sudici, creatoare a unei culturi materiale şi spirituale originale şi unitare, populaţia autohtonă carpato-dunăreană a fost desemnată, începând cu sec.VI î.Hr., de izvoarele greceşti, cu numele de geţi, iar în sec. I î.Hr. de cele romane cu numele de daci. Întrucât geţii şi dacii sunt purtătorii uneia şi aceleiaşi civilizaţii şi, aşa cum arată Strabon, vorbeau aceeaşi limbă, reprezentând, deci, ramuri ale aceluiaşi popor, istoriografia modernă a desemnat populaţia autohtonă din milen. I î.Hr. – din această zonă geografică – cu numele de geto-daci. Potrivit informaţiilor lui Herodot, se poate afirma că separarea geto-dacilor din masa triburilor trace s-a desăvârşit în decursul primei epoci a fierului (Hallstatt).
Organizare Aflaţi din punct de vedere al organizării sociale în faza democraţiei militare, geto-dacii erau împărţiţi în triburi (apulii, burii, ratacensii, tirageţii, carpii), fiecare dintre acestea era condus de un şef militar cu reşedinţa într-un centru întărit – dava (Argedava, Piroboridava, Tamasidava, Pelendava). În anumite împrejurări istorice, mai multe triburi înrudite şi învecinate s-au organizat în mari uniuni de triburi, cum a fost aceea condusă de „regele” Dromichaites.
Ocupaţii Ocupaţiile de căpetenie ale geto-dacilor erau agricultura şi creşterea vitelor. O anumită importanţă în asigurarea bazei economice a societăţii geto-dacice o aveau albinăritul, pomicultura, viticultura, precum şi felurite meşteşuguri ca prelucrarea lemnului, olăritul, extragerea şi prelucrarea metalelor. Geto-dacii făceau comerţ intens cu lumea greco-elenistică şi mai târziu cu cea romană, importând vin, untdelemn, obiecte de sticlă şi bronz, ceramică superioară. Ofereau în schimb produse vegetale, animale, lemn, sare, peşte, miere de albine etc. Începând din a doua jumătate a sec. III î.Hr. au emis monedă proprie, inspirată din cea grecească şi macedoneană. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au încetat în primele decenii ale sec. I î.Hr., când denarul roman a devenit moneda de schimb. La Tilişca (jud. Sibiu), Ludeşti (jud. Hunedoara), Grădiştea Muscelului (Sarmizegetusa Regia) au fost descoperite tipare monetare care copiau fidel o serie de denari romani. În acelaşi timp, în Dacia a pătruns o mare cantitate de monede romane originale, care ilustrează intensitatea schimbului practicat cu negustorii romani încă din sec. I î.Hr.
Civilizaţia În funcţie de factorii geoclimatici, îşi construiau atât case de suprafaţă, din lemn şi lut, sau bordeie (în regiunile de câmpie), cât şi locuinţe mai impunătoare, având mai multe încăperi cu temelii lucrate din blocuri de piatră (la Sarmizegetusa Regia) sau acoperite cu ţigle şi olane (Popeşti), acestea din urmă aparţinând desigur fruntaşilor politici şi religioşi. Civilizaţia materială a geto-dacilor a îmbrăcat de-a lungul secolelor diferite aspecte: în epoca hallstattiană complexele culturale Basarabi şi Ferigile poartă deja amprenta lor, iar mai târziu, din sec. V-IV î.Hr., sunt creatorii unei civilizaţii de tip La Tène, care atinge apogeul în sec. I î.Hr. – I d.Hr.